De la predica de duminică...

Doar unul din cei zece leproşi vindecaţi s-a întors să mulţumească Domnului Iisus.
Când privim un om nu trebuie să-i vedem răutatea, ci potenţialul său de-a deveni bun, chiar sfânt.
Când judecăm, în ceilalţi vedem de fapt lipsurile noastre.
Cuvântul are o încărcătură extraordinară. Prin cuvintele noastre îi facem pe ceilalţi să manifeste partea lor bună sau partea rea.

SALVARE PENTRU SMURD

În iulie 2008 am avut ocazia să asist la o acțiune impresionantă de salvare. O acțiune a medicilor și a asistenților SMURD. Îmi amintesc perfect. Era într-o duminică. O zi aparent liniștită în care eram la muncă. Era genul acela de zi în care clipele se scurgeau greu. Apoi am primit un telefon. Am aflat că Ministerul Apărării pune la dispoziție o aeronavă AN 26 pentru a aduce la București răniții unei explozii de la fabrica de prelucrare a lemnului din Gheorghieni. Un om drag mie m-a ajutat să urc în acel avion. Am plecat în mare grabă, cu operatorul Eugen Șimonia, pentru că aeronava urma să decoleze în mai puțin de jumătate de oră.

La Baza Aeriană 90 ne-am întâlnit cu salvările SMURD. Medicii și asistenții erau coordonați de medicul Bogdan Oprița. Toți se mișcau însă exact ca un pluton de soldați care știu ce au de făcut. Fiecare avea sarcini clare. Unii aranjau tărgile, alții pregăteau aparatura medicală. În scurt timp avionul era gata pentru decolare.

Când am ajuns pe aeroportul din Târgu-Mureș am realizat că situația este mult mai gravă decât mă gândeam. 13 răniți. Aproape că nici nu știam unde să mă uit. Răniții erau împachetați în folie lucioasă. Unora nici nu li se vedea fața. Doar doi erau conștienți. Medicii SMURD au fost întâmpinați de o doamnă doctor care le-a dat informațiile despre pacienți, despre starea în care se aflau.

Apoi a urmat selecția. Și acum mi se ridică părul pe mine când mă gândesc. Pe cine să alegi? Medicii nu aveau însă timp să stea pe gânduri. Pentru ei a contat un singur lucru - nu cum îl cheama pe rănit, nu dacă era bogat sau sărac, nu dacă era bărbat sau femeie. La București a fost adus cel care era în starea cea mai gravă.

La întoarcere am stat în cabina piloților. Avionul era plin de răniți și de medicii și asistenții care îi îngrijeau. La un moment dat, o femeie a făcut stop-cardiac. Un salvator a resuscitat-o minute în șir. Femeia a supraviețuit.

La aterizare, salvatorii au fost la fel de eficienți. Informațiile au fost transmise din timp la București, iar pacienții au fost așteptați de mai multe ambulanțe care i-au dus la spitale diferite.

Este doar una din acțiunile SMURD la care am luat parte. Pentru salvatori acesta nu a fost un exercițiu. Ei fac asta în fiecare zi. I-am văzut la descarcerări, la accidente sau incendii. Acum avem și noi datoria de-ai salva pe salvatorii SMURD. Pentru că azi, mâine, peste o lună sau un an putem fi oricare dintre noi cel care are nevoie de profesionalismul lor.

Pentru mai multe detalii intrați pe facebook pe SALVARE PENTRU SMURD. O campanie Observator.

Dacă doriți să salvați SMURD, dați mai departe pagina SALVARE PENTRU SMURD pe care o găsiți aici:

http://www.facebook.com/SalvarepentruSMURD

Vă mulțumesc!

Aici puteți să vedeți reportajul pe care l-am realizat în 2008.

montaj: Adrian Negoiță

Ca de început de an...

Am început anul bine.

În prima zi a anului am dormit. Mult. Excesiv. Prelung. Dacă am dormit toată ziua în prima zi a lui 2012 asta înseamnă că voi dormi tot anul? :)

Luni... A fost luni. Acomodarea dintre vacanță și job.

Marți. A venit Moș Crăciun la mine, de două ori. Am primit și-o veste bună. Vreo două telefoane de la prieteni dragi. Și am ieșit la cico cu prietena mea, Alina.

Miercuri. A fost "dezmăț culinar" la libanez. Vechea secție eveniment în formație aproape completă.

Joi. Cină în doi și un risotto făcut cu drag.

Vineri. Fetele mele știau că e timpul pentru o șuetă la Starbucks. De obicei ne place să stăm în mall până la ora închiderii. A devenit deja tradiție rugămintea de la miezul nopții, venită din partea agentului de pază... "Mall-ul se închide....vă rugăm să părăsiți zona!" :)))

Sâmbătă. Am fost la un botez. Ne-am bucurat alături de John, Mioara și puiul lor.

Duminică. Am descoperit o frumoasă bisericuță la doi pași de blocul nostru. Poartă hramul Sfântului Ioan Rusul și cel al Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului. După slujbă am stat cocoțată în vârful patului, cu o cană de cafea caldă și m-am uitat la filme. La primele două am plâns pe înfundate. Nu știu de ce.....Așa mă emoționează pe mine lucrurile mărunte. Spre seară am pus țara la cale. Ne pregătim de nuntă. :) Iar. Vom fi nași. Iuhuuuu!

Dacă ar fi tot anul ca prima săptămână! :)))