 |
| sursa foto: dojoblog.ro |
Lasă-mă să plâng și să tac.
Să tac.
Pentru că nu știu ce ar mai fi de zis.
Mă doare să văd copii plecând.
Citesc o carte.
Poate la finalul ei voi reuși să mulțumesc cu adevărat.
Poate mă va învăța să mulțumesc, chiar și pentru despărțire.
Jumătatea de inimă care lipsește mă face să o simt mai bine pe cea care a rămas.
A rămas doar partea aia care doare.
Nu mă plâng, mami.
Nu vreau să mă plâng.
Ai o mamă egoistă. Foarte egoistă. Ar fi vrut să te aibă aici...
Crucea nu e niciodată mai grea sau mai ușoară, decât poate sufletul să ducă.
Dar tot aștept.
Asta nu am învățat.
Zilele nu sunt decât o continuă așteptare.
Doar oboseala mai taie din suferință.
Apoi lacrimile curg iar.
Zilele nu se opresc.
Când va fi timpul sper doar să fiu pregătită.
P.S. Pisica ta e bine.