Ajutor de la străini

Am primit ajutor de la străini. De mai multe ori în viaţa mea. Chiar şi de la oameni pe care i-am văzut o singură dată. Nu am apucat nici să le mulţumesc. Parcă au apărut de niciunde. Şi apoi s-au făcut nevăzuţi.

Există o lege a firii. Undeva totul se compensează. Şi mă gândesc că ajutorul pe care l-am primit li s-a întors şi lor.

Îmi amintesc ultimul an de facultate. Eram pe ultima sută. Nu aveam calculator. Lucrarea de licenţă am scris-o pe la rude dar şi la calculatoarele de la locurile de muncă ale prietenilor. Lucrarea trebuia predată. Avea nouăzeci şi ceva de pagini. Peste cincizeci erau color. O lucrare despre afiş. Costa o groază de bani să o scoţi la imprimantă în nu ştiu câte exemplare. Mă apucase disperarea. Aveam nevoie de o hârtie de calitate. În aceeaşi perioadă am cunoscut un băiat. Nu îmi amintesc nici măcar conjunctura. Acel om mi-a scos lucrarea la imprimanta lui. Lucra într-o firmă de publicitate iar calitatea hârtiei, şi mai ales a culorilor era impecabilă.

Nu l-am mai întâlnit niciodată. Nici nu cred că l-aş mai recunoaşte. Nu am uitat însă ajutorul pe care mi l-a dat atunci.

Nu e singurul om care m-a ajutat necondiţionat. Mai sunt şi alţi necunoscuţi care au apărut în viaţa mea doar pentru a-mi arăta că mai există ...OAMENI.