Milioane de gânduri aleargă pe o autostradă cu zeci de sensuri. Gândurile intră uneori, brutal pe contrasens. Se întâlnesc cu o maşină în faţă şi nu lipseşte decât o clipă să provoace o catastrofă. Gândul nebun trage pe dreapta. Răsuflă greu. În faţă era moartea. Respiră sacadat. Trage o gură de aer. Lacrimile se dezlănţuie. Curg şiroaie, şiroaie. Apoi începe sughiţul.
Durerea de cap dă petrecere. Şi-a găsit o casă nouă şi nu vrea să se mai mute, acum. Cu noii musafiri capul devine greu, tot mai greu.
Mâinile au reacţii defazate. Până să ajungă la gură, paharul se sparge în zeci de cioburi pe podeaua prăfuită.
Gândurile nu vor să spună nimic. Nu vor să fie găsite de nimeni. Dacă s-ar putea, cuvintele s-ar transforma în linişte. Ochii ar privi direct în ceilalţi ochi, iar cei din urmă ar înţelege tot. Ce simplu ar fi.
Fetito!!!!
RăspundețiȘtergereEsti prea deprimata! Vreau si eu sa citesc ceva frumos si optimist scris de tine. Chiar am ajuns in situatia sa te invat eu cum e cu optimismul?
Există lucruri care se văd şi lucruri care nu se văd. Am găsit o poezie pe care am scris-o când aveam 17 ani. Era despre mine. Mi-am dat seama, că nimic nu s-a schimbat de atunci. Adică sunt la fel. Jumătate sunt veselă, jumătate sunt tristă. Depinde care parte se vede la suprafaţă.
RăspundețiȘtergereAcum în perioada asta văd mai mult partea goală a paharului.
Am scris şi de bine. De exemplu despre oamenii care m-au ajutat necondiţionat:)
mie imi place si cand esti trista si cand esti vesela...
RăspundețiȘtergeredar ca sa fiu eu impacat, iti trimit unul din gandurile mele bune... lasa-l sa se imprieteneasca cu ale tale si sa vedem ce iese... eu zic ca va iesi bine...
promit...
acum te invit si pe tine sa gandesti frumos...
Jumatate vesela,jumatate trista...
RăspundețiȘtergereFemeie cu privire de copil inocent...
Mereu in cautarea imposibilului...
Incapabila de a face rau...
Nu suficient de optimista,dar in nici un caz deprimata!
Intr-un cuvant,o PRIETENA cum rar se mai gaseste.
Imi lipsesti enorm,dar te simt mereu aproape.
Savurez o ceasca de cafea in timp ce scriu,in amintirea vremurilor de altadata.
Scotia e frumoasa si calda zilele acestea,asemeni sufletului tau.Si autostrada M8 e aglomerata ca de obicei,dar fiecare masina sta pe banda sa,asteptand momentul prielnic pentru a iesi din inertie.
Aplica aceeasi regula gandurilor tale si nu se vor mai izbi de parapetii mintii;aseaza-le frumos in coloana si lasa-le sa iasa afara doar pe cele bune si frumoase.
Ne vedem in noiembrie,abia astept.
Ioa x
@vali
RăspundețiȘtergereMultumesc. Aşa e. Şi gândurile pot fi educate, pot fi aşezate frumos în sertare. Ordonate.
Prin simpatie, dacă se vor întâlni cu gânduri mai optimiste poate că şi gândurile mele îşi vor schimba traiectoria...
@ioana
RăspundețiȘtergereDraga mea, dragă. Mulţumesc. Ce ne-am face fără cei care ne susţin necondiţionat de la mii de kilometri depărtare sau de aproape?
Nu am fi nimic fără cei care ne iubesc. În ochii lor ne oglindim sufletele. Vedem când greşim, când suntem răi sau buni.
Clipele acelea minunate când savuram cafeaua împreună din ceşcuţele minuscule verzi sărutate pe margini de decorul auriu le-am ascuns într-o cută a amintirilor plăcute.
Mi-e dor să văd Scoţia din nou şi mă simt bine să ştiu că te gândeşti la mine.
Te aştept oricând şi mi-e dor şi mie de tine.
Stiu ce poti...stiu cum gindesti...nu comentez.
RăspundețiȘtergereVIATA...e asa cum e si daca nu reusim sa o intelegem...degeaba o traim.Mergi inainte...si nu uita de prieteni.
@costel
RăspundețiȘtergerePentru mine prietenii înseamnă mult. Chiar şi atunci când îi sun mai rar sau le vorbesc mai puţin.