Un escroc cu umor

foto: Evenimentul Zilei

El e Romi Varga. Are 25 de ani. L-aş numi „Escrocul inteligent”. Ieri

i-am luat un interviu. A trăit prin case de copii. La 18 ani şi-a luat viaţa în mâini. A realizat că nimeni nu îl bagă în seamă dacă îşi oferă pur şi simplu serviciile, că nu poate obţine un loc de muncă dacă nu are o recomandare bună.
Nu ştiu cum a reuşit, dar în repetate rânduri a făcut rost de numerele de telefon ale unor persoane importante, de la oameni de afaceri la oameni politici.
Metoda – simplă. Suna de exemplu la secretara persoanei respective.
„Bună ziua, sunt Nadia Constantinescu, soţia lui Emil Constantinescu. Aş dori să vorbesc cu domnul X.”
Apoi urma discursul propriu zis. „Bună ziua. Am şi eu un tănâr orfan lângă mine. Vă rog dacă puteţi să-l ajutaţi cu un loc de muncă. Sau cu o sponsorizare. Vă rog, nu aş vrea să mă simt prost, ca şi cum v-aş fi cerut bani.”
Metoda a funcţionat în repetate rânduri. Cei mai căutaţi au fost cei din cabinetul Năstase. Romi Varga se prezenta apoi la persoana respectivă şi primea ajutorul.
O singură instituţie a depus plângere penală împotriva lui.
„E foarte uşor să depui plângere şi să faci rău cuiva”, zice Romi. „Ce rău am făcut eu, am dat în cap, am violat? Alţii fac fraude de miliarde. Eu am sunat şi am cerut un loc de muncă. Atât."
Ultima dată l-a sunat pe vicepreşedintele Lukoil de la Moscova. A spus că e Nadia Constantinescu. Şi a cerut un loc de muncă. Asta spune Romi. Poliţia spune că a cerut bani, şi că i-a şi primit. Romi spune că oamenii au vrut să-i dea, nu i-a cerut el.
Ce mai contează?
În faţa mea, nu vrea să imite pe nimeni. Şi nici să recunoască că s-a dat drept Nadia Constantinescu. Mă priveşte şiret. „Ştiu unde vreţi să ajungeţi, dar nu veţi ajunge. Ştiu ce vreţi de la mine!”
Îi întind telefonul şi îl împinge mai încolo, cu mâinile strânse în cătuşe.
„Poate că am zis că sunt Teo Trandafir. Sau Andreea Berecleanu”, zice Romi.
„Am văzut ştirea la televizor. Cică voi sta ani grei la închisoare. Grei e atunci când stai 25 de ani.”
Râde. Nu-ţi pare rău, îl întreb. Ba da. Dar eu nu am cerut decât un loc de muncă, zice Romi. Omul îşi schimbă atitudinea dacă aude un nume important.
Mă face şi pe mine să râd.

Pe cine vrei să imit? Pe Oana Vrânceanu Firea, mă întreabă. Gabriela, spun. Gabriela, repetă Romi după mine. Devine brusc serios, îşi îndreaptă spatele şi priveşte fix în cameră. Uite eu pot să mă uit direct în camera de filmat, îmi spune cu un ton important. Nu poate oricine să facă asta, adaugă el.
„Totul este invenţia mea. Ştiu de unde ştiţi despre mine. Au venit unii de la Evenimentul Zilei mai demult la mine, şi acum povestea mea circulă pe internet.”
Îmi povesteşte cum a abordat-o cândva pe Daniela Bartoş. Îşi piţigăie vocea. Are talent. „Doamna Bartoş...Ce vrei măi băiatule?...Du-te de aici.” Imită sunetul produs de uşa unei maşini atunci când e închisă violent. Poliţiştii care l-au scos pe Romi din arest, râd şi ei.
A trecut mult timp de când nu am mai râs la o filmare aşa ca ieri. Îmi dau seama că Romi şi-ar fi dorit să fie actor. A învăţat o lecţie dură. Nu eşti nimic fără un pic de ajutor.
Romi e un escroc. Ăsta e adevărul. Un escroc cu umor.