La celălalt capăt al firului

Joi seara. Ora 20.00. Sunt în sfârşit, în oraş cu câţiva prieteni. După o lungă pauză. Nici nu ştiu cât a trecut de la ultima ieşire. Sună telefonul. La celălalt capăt al firului, o femeie. Sunt într-un club, aşa că nu aud prea bine. Ies afară. Bună seara, mă cheamă Y, vă sun din partea domnului X. Nu ştiu cine e domnul X, spun. Fac o scurtă revizuire a persoanelor pe care le cunosc cu numele respectiv. Un poliţist şi un fost jandarm. E tot ce îmi amintesc. OK, zic.

Femeia începe să povestească. Cum a candidat la primăria dintr-un sat, undeva în Buzău. Cum primarul a făcut mai multe nereguli. Cum respectivul şi-ar fi adus prietenii să stea degeaba la coadă, pentru ca oamenii din sat să nu apuce să voteze.

Primarul respectiv a câştigat din primul tur. De bucurie ar fi dat ture prin sat cu maşina, de care a legat afişele electorale ale contracandidatului său dar şi câteva pisici moarte.

În fine. Şi aşa mai departe. Habar nu am despre ce partid e vorba. Femeia vorbeşte, vorbeşte. Prietenii mei mă aşteaptă în local. Cu ce pot să vă ajut, o întreb.

Aţi depus vreo contestaţie după alegeri, mai spun. Nu, zice ea. Trece mai bine de un sfert de oră. Primarul e înfierat. Nu mi-a spus cum îl cheamă. Mă întreabă dacă la următoarele alegeri se poate face ceva. Dacă ar putea chema vreun ziarist la faţa locului.

Da, puteţi chema iar dacă e scandal cu siguranţă reporteri vor fi destui, îi răspund. Oricum mai are ceva de aşteptat.

Mai trec cinci minute. La sfârşit mă întreabă, nu vă supăraţi, dar dumneavoastră unde lucraţi?. Mă lasă fără replică. Bănuiam că domnul X, pe care nu l-am "reperat" cu adevărat prin ungherele memoriei mele i-a spus şi unde lucrez.

Aşadar femeia a preferat să vorbească cu mine la telefon, 20 de minute fără să ştie cine sunt.