Mi se întâmplă uneori să uit lucruri simple. Cum ar fi propriul număr de telefon. Sau numere pe care le formez instinctiv în fiecare zi. Aşa se face că uneori sun la biroul de presă al Ministerului Apărării şi mă trezesc la Poliţia Rutieră şi invers.
Zilele trecute am chemat taxiul. Şi am dat numărul străzii greşit. Parcă ceva îmi suna din alt film când am pronunţat numărul străzii, dar ceva din memoria mea ştia că taximetristul trebuie să ghicească numărul corect. Pentru că am dat detalii suplimentare de localizare.
Numai că, desigur taximetristul n-a ghicit. Ce am făcut eu de fapt? Am spus strada de acum şi numărul de la fosta adresă, de acum un an.
Bineînţeles că am sunat la companie pentru că...taxiul nu a ajuns. Şi nu a ajuns, nu a ajuns.
Într-un final, după vreo trei telefoane m-a găsit. M-am simţit prost că am greşit adresa şi am vrut să mă scot şi să-i spun că m-am mutat de curând, de aia nu ştiu prea bine adresa.
Bine că am tăcut mâlc. Pentru că taximetristul tocmai îmi spune : nu ştiu cum aţi dat adresa greşită, că v-am mai luat o dată de aici.
Bine că am tăcut! Bine că am tăcut!!! Că mă făceam de cacao rău!!!
Silence is golden. Oricum, ca veni vb. de taximetristi...ma calca pe nervi calatoriile cu acestia, in momentul in care, desi tu vrei sa stai linistit sa-ti vezi de propriile-ti ganduri (sau orice altceva), ei incep sa trancane. Si maica, NU ii poti opri...
RăspundețiȘtergereStiu. Si pe mine ma exaspereaza uneori.
RăspundețiȘtergereAm nimerit in taxiuri care miroseau a usturoi.
Si nici eu nu suport discutiile interminabile de genul cum e vremea, câte gropi mai sunt prin Bucureşti care e programul electoral al nu ştiu căruia politician etc etc etc....