Am văzut azi nişte imagini de la Revoluţie. Nu ştiu de ce mi-au dat lacrimile. M-am gândit la toţi cei care au pierdut pe cineva acum 19 ani. Uneori am impresia că mulţi dintre noi au uitat totul. Recunosc că eram mică atunci. Dar uitându-mă la imagini am simţit puţin din bucuria eliberării şi puţin din tristeţea celor care au pierdut pe cineva drag.
Întocmai... Aceeaşi senyatie o am si eu. De uitare. E trist... Iar istoria uitată e cel mai usor de retrăit
RăspundețiȘtergereCele bune!
Craciun fericit! alaturi de cei dragi. Sa fie masa imbelsugata, inima implinita si bucuria prezenta.
RăspundețiȘtergereunul dintre primii tineri care si-au pierdut viata la revolutie, in bucuresti, la sala dalles, a primit, in 1992, o carte postala de la armata. era chemat la incorporare. doar atat a facut tara pentru acel erou...
RăspundețiȘtergere