Rochia albă de mireasă RELOADED

O veste bună. Mi-am ales rochia de mireasă. Şi una proastă – liniştea unei mirese nu ţine niciodată mai mult de trei zile. Aş putea să spun chiar două zile.

Mi-am ales rochia. De fapt am dat comandă pentru ea. Sincer nu credeam că îmi voi găsi rochia tocmai în Alba-Iulia. Nu pentru că am ceva cu oraşul meu dar după trei târguri de nunţi vizitate în Bucureşti era destul de clar că alegerea nu va fi deloc uşoară.

Profitând de câteva zile de concediu m-am decis să arunc o privire şi la târgul de nunţi care tocmai se organiza la mine în oraş. Multe torturi şi aceleaşi rochii oribile, pline de tone de sclipici. În rest oferte de decoraţiuni, mult mai accesibile decât cele oferite în Capitală, desigur. Totul la jumătate de preţ.

Când am văzut rochiile alea unicat am ştiut însă că mă voi decide. Recunosc şi preţul e pe măsură. Nu vreau să vorbim aici despre asta. Am găsit motive suficient de bune ca să umblu la portofel – doar o dată sunt mireasă şi în plus, am găsit ROCHIA MEA. Nu e suficient???

Creatoarea mi-a plăcut şi ea. Spunea că a terminat design-ul vestimentar la Cluj. Mi-am amintit de perioada în care eram artistă. I-am înţeles în câteva clipe munca şi greutăţile ei. Nu e uşor să trăieşti din design-ul vestimentar. O tânără înaltă, stilată şi slăbuţă. Am vorbit vrute şi nevrute. Am probat rochia de două ori. Şi încă una, o singură dată. Am decis să fac o combinaţie între două modele. Atelierul este în Sibiu. Recunosc sunt puţin nebună, să fac câteva drumuri până la Sibiu pentru probele la rochie nu e tocmai la îndemână. Dar era rochia mea şi gata. Şi în plus, plimbările ajută, nu-i aşa? Te eliberezi de stres!!!!

Am făcut mai multe poze rochiei. Şi îmbrăcată cu ea. Şi pe umeraş. Am analizat detaliile. Totul îmi place foooooarte mult. Am plecat de acolo fericită. Am achitat jumătate din preţul rochiei. Culmea, cel mai fericit a fost mirele. Pentru că a scăpat de corvoada altor drumuri pe la zecile de magazine de rochii de mireasă din Bucureşti.

Totul a durat până aseară. O simplă căutare pe GOOGLE, nenorocitul ăsta de motor de căutare mi-a distrus universul. Am găsit un comentariu pe forumul de mirese nu dur, CRIMINAL la adresa celei care îmi face rochiţa. O mireasă povesteşte cum i-a fost distrusă de fapt rochia, cum a dat o groază de bani, cum creatoarea a fost neserioasă, cum nu i-a răspuns zile în şir la telefon, cum i-a dat la final rochia cu bretelele netivite şi mai lungă cu 20 de cm, cu cusături strâmbe etc. Altfel spus, nu o rochie ci un COŞMAR DE ROCHIE. Deci, mie una mi-a căzut cerul în cap. Deja m-am văzut făcând drumuri aiurea la Sibiu, cu femeia aceea care dintr-o dată nu mi s-a mai părut seducătoare şi drăguţă ci o scorpie care nu vrea altceva decât să profite, să îţi ia banii şi să te lase cu ochii în soare. Ciudat, de cât de puţin avem nevoie ca să ne schimbăm părerea despre un om, nu???

E lesne de înţeles că nu am dormit toată noaptea. M-am zvârcolit de pe o parte pe alta şi am visat, ce puteam oare să visez dacă nu ROCHIA MEA DE MIREASĂ???
Noaptea a fost totuşi un sfetnic bun. Spre dimineaţă am decis să-i acord totuşi creatoarei prezumţia de nevinovăţie. Merită, în definitiv femeia a fost drăguţă iar la prima vedere mi-a făcut o impresie foarte bună. Iar pe mine nu mă înşeală instinctul despre oameni, nu-i aşa??? În momentul ăsta chiar am nevoie să cred cu tărie asta. Poate că mireasa aia nu era decât o nebună, pentru că se ştie că în momente importante oamenii nu mai gândesc limpede.

Acum nu vreau altceva decât să-mi văd rochia gata mai repede. Să merg la probă. Să o văd finisată. Să văd că nu are cusături strâmbe cum se plângea mireasa aceea. Deocamdată încerc să gândesc pozitiv. Mă uit la pozele pe care le-am descărcat în calculator, analizez detaliile. Rochia mi se pare perfectă. Sper să fie şi a mea la fel.