Cele mai multe semne le găsesc în vis. În ultimul timp, mai puţine. Mai rar. Mesajele vin doar atunci când am sufletul cumva... mai uşor.
Mai sunt şi premoniţiile. Nu le pot explica. Cum vin. De unde. Şi cum se manifestă. Pur şi simplu ştiu. Ştiu că nu plec acolo. Ştiu că nu mă întâlnesc cu omul ăla. Ştiu că aia nu se va întâmpla. Că el sau ea nu vine. Şi asta în ciuda tuturor evidenţelor că TOTUL E STABILIT.
Uneori mă pun împotriva lor. Nu le spun. Nu le şoptesc nimănui. Mă gândesc că sunt simple gânduri care NU TREBUIE ROSTITE. Ca şi cum, dacă le-ai da glas, le-ai atrage. Mă gândesc că unele sunt simple frânturi dintr-o lume mai puţin colorată. O lume de care mi-e frică să mă lipesc prea mult.
Dar azi încă o premoniţie mi s-a adeverit. E o veste care aduce deopotrivă multă bucurie dar şi tristeţe. Pare ciudat. Dar chiar aşa e. Multă bucurie şi un strop de tristeţe. Dar în viaţă nu putem să ne opunem destinului. Şi oricum, Dumnezeu aşează lucrurile mai bine decât putem s-o facem noi.
Aşa că, să fie într-un ceas bun! Şi pentru noi, şi pentru ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu