Despre credinţă şi semne

Înainte de a se culca citise câteva pagini din cartea care spunea povestea unui om ce căuta ADEVĂRUL. După 2000 de kilometri parcuşi, câteva încercări de moarte, după ce DIAVOLUL i-a pus stăpânire pe inimă, după meditaţii trăite în lumea budistă, în India sau înconjurat de yoghini ADEVĂRUL i se dezvăluise. DUMNEZEU EXISTA.

Paginile vorbeau deja despre semne şi despre trăirea cu Dumnezeu. Despre cât de uşor e să vorbeşti şi să-l chemi în inima ta.

Dar visele au fost amestecate. Gândacii se desprindeau din tavan ca o ploaie.

Dimineaţa în timp ce făcea duş telefonul scoase un clinchet. Era un mesaj:

"Citeşte această rugăciune şi Dumnezeu îţi va răspunde:

Doamne te iubesc şi am nevoie de Tine, vino în inima mea şi binecuvântează-mă pe mine şi pe familia mea, casa, prietenii mei, în numele Domnului Nostru Isus Hristos. Amin."

Lacrimile îi curgeau pe obraz. Pentru că ştia că nu e întâmplător. Mesajul nu venise degeaba.