Şi bune şi rele.
Noroc că trufele au gust de dragoste.
Iar mâncarea are parfum
de afecţiune.
Noroc că mai există flori de dăruit.
Şi braţe de îmbrăţişat.
Într-un ocean de dezamăgire,
Ochii de viezure
Sclipesc şi mai puternic.
Inima e mai caldă,
Iar sărutările mai dulci.
Uite ce creativa ai devenit de cand te dezamagesc oamenii din ce in ce mai mult! Te imbratisez.
RăspundețiȘtergere@Adela
RăspundețiȘtergereDa...Dezamăgirile te inspiră :))))
poetii sunt tristi...si lacrimile lor nasc versuri.
RăspundețiȘtergereAsteptam totusi si un zambet :)
@Magda
RăspundețiȘtergereDa, Magda, Ai dreptate. În general artiștii creează cel mai bine atunci când suferă....
Există și zâmbete...Sper să ajungă și aici pe blog, cât mai curând...
lacrimile sunt curatitoare
RăspundețiȘtergereDoamne, pentru pacatele mele m-a nedreptatit X , iart-o /iarta-l pe ea/el si iarta-ma si pe mine!
Doamne intoarce la credinta si bunatate pe toti dusmanii mei!
@Danela
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru rugăciune.
Ştiam şi eu una asemănătoare...
Doamne ajută-mă să-l iert pe X pentru tot ce mi-a greşit şi
ajută-l pe X să mă ierte pentru tot ce am greşit faţă de el acum sau altă dată...