În lumea fără trup

foto: www.flickr.com

Zburdam în lumea celor

fără de trup.

Levitam.

Și la fel de lipsită

de răbdare

L-am întrebat

pe singurul

cunoscut.

Cum e?

Ai să vezi.

Te obișnuiești

în luni.

Luni?

Câteva luni?

Dar e atât

de ușor

să nu ai carne,

nici oase,

nici foame,

nici dorințe

carnale.

Eu plec chiar acum!

Prea curioasă

Să experimentez

Mersul

fără pași,

Și vederea

fără a fi văzut.

Am luat-o

la goană

prin apartament

Și mi-am întâlnit

mama.

Vie.

Nu m-a văzut.

Așa că m-a strivit.

Am căzut

pe gresia rece.

Și umedă.

Iar sufletul mi-a

revenit

în trup.