Mi-am dorit să ajung anul acesta să-l cunosc pe Părintele Iustin Pârvu. Să-i ascult vorbele categorice, care îmi lasă impresia că pot sfărâma orice ușă, că pot rupe lanțuri, că pot ridica munți.
Mi-am dorit să-l văd cât mai devreme pe Părintele Arsenie Papacioc. Să mă bucur de privirea lui caldă, de blândețea și de dragostea lui nemărginită, de cuvintele sale care sclipesc ca niște boabe de mărgăritar și ți se lipesc ca niște fluturi plăpânzi și generoși, de suflet.
Deși nu am reușit să ajung la niciunul dintre cei doi mari părinți, Dumnezeu mi-a făcut bucuria ca vorbele lor pline de duh să ajungă la mine. Cuvintele lor au ajuns la destinație. Și trebuie ca fiecare dintre noi să avem grijă de ele.
Să ne iubim, cum spun părinții. Să nu dușmănim... să...
Merci, Nico.
RăspundețiȘtergereFrumoase cuvinte...păcat că nu sunt prea mulţi cei care ascultă de ele.
Şi eu îmi doresc f.mult să ajung la cei doi părinţi...
@Alexandra
RăspundețiȘtergereUneori Dumnezeu ne împlinește dorințele. Important e ca aceste cuvitne să dea rod în sufletele noastre.
La mulți ani!
Imi pare bine sa vad asa o stire, mi-amintesc amar de stirea rauvoitoare si fara ascultare facuta la Sfanta Manastire Frasinei de o colega probabil care a urcat dealul pe care i se spusese ca nu are voie ca femeie sa-l urce.
RăspundețiȘtergereIntarire intru Hristos!
@Danela
RăspundețiȘtergereŞi pentru mine această ştire e o bucurie. Avem nevoie de astfel de cuvinte. De întărire duhovnicească. De bucurie şi cuvinte pansament pentru sufletele noastre rătăcite în goana după nimic.
Cât despre mănăstirea Frăsinei nici eu nu am fost de acord cu abordarea. Mai ales că locul acela are pentru mine o însemnătate specială.