De la predica de duminică

Îmi place să dorm mult dimineața. Orice plan mi-aș face pentru weekend care presupune să mă trezesc de dimineață sau să ies din casă la prima oră întâmpină rezistență. Deși la nivel teoretic pot să susțin un plan de evadare, când sună ceasul uit tot ce am promis, mă întind ca o pisică și cer o ceașcă de cafea caldă pe care să o servesc ca o prințesă în vârful patului.

Duminica este zi de liturghie și pe cât posibil încerc să nu uit asta. Chiar și așa când mă dau jos din pat tot am ochii mici și sunt mofturoasă. Dar după ce mă întorc de la biserică simt că am inima caldă, ca și cum slujba și cuvintele preotului, de la predică mi-ar fi picurat puțină iubire în ea care să-mi aline neputințele.

Chiar dacă nu ajung întotdeauna de la începutul slujbei nu-mi place să plec din biserică înainte de predică. Cel mai mult mă bucur când ne vorbește tuturor, duhovnicul nostru.

Atâta bucurie și dulceață găsesc de cele mai multe ori în cuvintele lui de la finalul slujbei! Ca astăzi de exemplu, când părintele ne-a vorbit despre cum vom fi împărțiți la Judecata de Apoi. Cei care l-au îmbrăcat pe cel sărac, l-au hrănit pe cel flămând, l-au cercetat pe cel bolnav au șansa de a merge în Rai, iar pe cei care le-au întors spatele celor aflați în durere îi așteaptă Iadul. Pare înspăimântător și totuși sunt sigură că este adevărat.

În spatele fiecărui sărac care ne cere ajutorul stă de multe ori chiar Dumnezeu. Stă în fața noastră cu mâna întinsă, cu inima strânsă, iar noi, trufași ne întoarcem uneori privirea în partea cealaltă. Poate să stea în spatele unei haine zdrențăroase chiar Fiul cel Iubit al Tatălului, Domnul Isus Hristos. Nu se cade să-i judecăm noi pe cei care cer! Trebuie să-i ajutăm cu dragoste pentru că dacă ne cer ceva fără să fie îndreptățiți să o facă pentru fapta lor vor răspunde cu siguranță în fața Domnului.

Mi-a plăcut mult ce-a spus părintele! Să faci milostenie nu înseamnă neapărat să dai ceva material. Poate ești și tu în suferință, neputincios, sărac sau măcinat de griji. O vorbă bună, o încurajare, o rugăciune înseamnă tot ajutor. Astea le putem oferi oricând cu dragoste. Înainte de a-l judeca pe cel de lângă tine, mai bine te rogi pentru el. În loc să te smintești acuzându-l mai bine pui privirea în pământ și spui un "Doamne iartă-ne!". Știu că nu e întotdeauna ușor, dar nici imposibil nu e.

Despre nunți, mirese, căutări...

Eu, mireasă...

Până acum anul acesta a fost mai mult un an al botezurilor...Și totuși, cel puțin două nunți au apărut deja în calendarul anului 2011.

Așa că dacă vă gândiți să faceți marele pas anul acesta găsiți câteva sugestii despre rochii, pantofi, săli, torturi sau firme de decorațiuni pe www.miresenebune.blogspot.com, blogul meu de mireasă.

Dacă ați trecut deja de "dulcele-stresant" eveniment și vreți să împărtășiți și altor mirese experiența voastră, cu bune și rele sau pur și simplu vreți să arătați tuturor cât de frumoși ați fost în ziua nunții vă invit să trimiteți povestea voastră și câteva poze pe adresa miresenebune@gmail.com. Articolele voastre vor fi publicate pe blog la rubrica: Jurnal de mireasă.

Vă mulțumesc!

Câteva gânduri de la Cosmin

Cosmin Dănilă cu un prieten

foto: Asociația Bubulina

Dragii mei prieteni,

vă scriu astăzi pentru că sunt un pic mai îngândurat ca de obicei.....

Analizele curente (trombocite, leucocite) nu au ieșit prea bine în ultimele zile. Ieri am făcut o nouă transfuzie de sânge. Mi-au apărut și câteva afte pe limbă și pentru că nu am deloc poftă de mâncare am fost hrănit prin perfuzii.

Am făcut și o scintigrafie osoasă. Din câte mi-a explicat mami mi s-a injectat o substanță care se fixează pe organul bolnav, iar cu o camera specială s-a înregistrat radiația pe care o emite. Imaginea rezultată apare pe un ecran iar rolul ei este să arate dacă există vreo evoluție sau vreo transformare a tumorii. Sincer nu m-a durut dar recunosc că mi-a fost teamă la început, mai ales că am fost nevoit să stau lungit pe pat, în timp ce camera respectivă se învârtea în jurul meu ca un scanner.

Aseară am vorbit cu tata la telefon și am plâns în hohote. Mi-e dor de el și aici e tare greu. Spitalul este curat și sunt condiții dar sufletește mi-e greu pentru că sunt departe de prieteni, cologi și cunoscuți. Noroc că din când în când primesc vizite de la rudele pe care le am în Italia. Mama este răcită și a luat și ea antibiotic. Se simte foarte singură, așa cum mă simt și eu chiar dacă sunt conștient că vă gândiți la mine. Uneori mama îmi aduce vești despre o altă fetiță din România care este internată într-o altă aripă a spitalului. Îmi aduce vești pentru că fetița are o infecție și eu nu pot să o văd chiar dacă tare mult

mi-ar surâde să ne jucăm împreună.

Acum câteva zile mami s-a întâlnit cu câțiva doctori pentru a evalua starea mea de sănătate. Parcă mi-a înghețat sângele în vene când i-am văzut pe toți în salon, în jurul patului meu. Mi-a fost frică pentru că am crezut că mă operează atunci pe loc. Am privit-o disperat pe mama în ochi pentru a primi o încurajare din priviri.

Mama mea dragă...Numai ea știe prin câte a trecut pentru a ajunge aici. Face tot ce îi stă în putință ca să mă salveze. Am ajuns la spitalul din Italia datorită părinților mei și datorită vouă, a tuturor prietenilor cunoscuți sau necunoscuți care ați decis să-mi dați o mână de ajutor. Ați fost toți aproape de noi și nu știu dacă voi putea vreodată să vă mulțumesc pe deplin.

Doctorii i-au spus mamei că în jurul datei de 7 martie îmi vor recolta celule stem în vederea unui autotransplant. Nu mă prea pricep la toate investigațiile medicale dar din ce am putut eu pricepe mi se va introduce un cateter (al doilea de când sunt aici) și cu ajutorul unui aparat mi se va scoate sânge din care se vor extrage celulele respective. Acestea vor fi congelate, tratate și după un timp se vor reintroduce în organism în cadrul transplantului propriu zis. (mă iertați dacă nu am reușit să explic exact procedura, cam atât am înțeles eu din ea).

Mă așteaptă apoi o nouă scientigrafie osoasă și un nou examen tomograf iar dacă totul merge ca la carte cam prin 18 martie mă așteaptă intervenția chirurgicală de care eu mă tem atât de mult. Prima intervenție, pentru că mami mi-a mai dat o veste proastă. S-ar putea să fie nevoie să fiu operat de două ori.

Mulți spun despre mine că sunt un băiețel curajos dar mie mi-e tare frică. După toate veștile proaste mama e sleită de puteri. Plânge des iar uneori se uită în gol cu o privire încremenită. Îi este frică și ei și deși încearcă să se ascundă de mine eu văd că merge pe hol ca să plângă.

Vă rog dragii mei dacă puteți și aveți posibilitatea să o sunați și să o încurajați la numărul de telefon 00393802411106. Dacă nu știți cumva, pe mama mea o cheamă Dănilă Ana, dar noi îi spunem Anica. Vă rog să nu-i spuneți că v-am rugat eu. Să rămână micul nostru secret.

Vă mulțumesc tuturor încă o dată și vă rog să vă rugați pentru mine pentru ca totul să fie bine, să fiu iar sănătos.

Vă îmbrățișez cu drag,

Cosmin Dănilă

Gândul dimineții

În dimineața asta mă gândesc la îngeri. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a dat fiecăruia daruri. Fiecare avem un har personal. Un cadou pe care îl putem multiplica doar dacă îl împărțim și altora.

Despre genți sau cum să-ți faci viața mai frumoasă

sursa foto: www.dasha.ro

Cu siguranţă aveţi în dulap haine, sacouri, paltoane de culori diferite. Cei mai mofturoşi stilişti ne asigură însă că nu se mai poartă să asortezi geanta cu hainele cu care te îmbraci. Dimpotrivă. Oricum nici nu are sens să-ţi cumperi câte o geantă pentru fiecare costumaţie. Gândiţi-vă numai cât timp v-ar lua în fiecare seară să vă goliţi geanta, de toate nimicurile și să le mutaţi într-alta. Dacă vă întrebaţi în ce ton să fie geanta este suficient să aruncaţi o privire în dulap ca să vedeţi care sunt culorile care predomină în hainele pe care le purtaţi zi de zi.

sursa foto: www.dasha.ro

Poate voi sunteţi mai curajoase din punct de vedere cromatic, dar eu prefer de multe ori non-culorile (tonuri de negru, gri). Pentru cele ca mine o soluţie ar fi genţile în culori vii, chiar trăsnite. În acest fel se rupe un pic monotonia cromatică. Credeţi-mă o geantă ciclam, turcoaz sau albastru electric va atrage întotdeauna privirile.

Dacă dulapul vostru arată mai degrabă ca un papagal intens colorat, atunci poate că nu ar fi rău să investiţi în genți închise la culoare (negre, gri) sau într-un singur ton. Albul merge bine în orice combinaţie.

Aşa…Ce ar mai fi de spus….Păi tot stiliştii ne mai vând câteva ponturi estetice. Pentru fetele mai mici de statură potrivite ar fi genţile mai mici. Genţile cu bretea sau oricum, genţile de dimensiune medie.

Genţile cu mâner pot fi şic, dar nu vreau să mă gândesc ce înseamnă să cari în mână, prin tot oraşul, o zi întreagă o astfel de geantă. După părerea mea cea mai practică soluţie rămâne tot geanta care o pui pe umăr. Mai ales dacă nu vă încadraţi în categoria domnișoarelor cu viaţă uşoară care nu au nevoie să ţină în geantă mai mult de un ruj, telefonul şi cheile de la maşină.

După părerea mea o geantă încăpătoare te salvează în multe situaţii. Ah, câte nu încap într-o astfel de geantă! Pot să vă spun cam ce căram eu în ea în vremea în care făceam teren. Câteva casete, vreo două, trei agende, trei telefoane, două portofele, uneori încărcătorul de la telefon, două fructe, medicamente, şervețele uscate şi umede, trusa de machiaj, un fixativ, dezinfectant pentru mâini şi câte şi mai câte. Poate par multe lucruri dar reuşeam să bag inclusiv microfonul, pentru momentele în care nu vroiam să atrag atenția.

Pentru ieşirile în oraș cu fetele sau pentru zilele “istovitoare” de vacanță în care mergi mult pe jos şi trebuie să ai mâinile libere ca să poți face fotografii, cele mai bune rămân genţile cu bretea lungă, care se poartă atârnând pe lângă corp. În astfel de situații important e să te simți confortabil. Aşa că nu se supără nimeni că nu ai luat cu tine decât actul de identitate, telefonul și eventual un pachet de şerveţele.

Cu siguranță aveţi şi voi o geantă bună la toate, într-o singură culoare, care vă salvează din orice situaţie. Pe asta e bine s-o alegeţi în funcţie de specificul muncii voastre, dar mai ales în ghidându-vă după cât e de practică. Dacă vă deplasaţi mai mult cu maşina şi aveți un spaţiu al vostru la birou unde puteţi să depozitați o mulţime de nimicuri, probabil că nu veţi avea nevoie de o geantă imensă. În schimb, dacă sunteți mereu în mişcare şi ajungeți în locuri în care aveţi mai greu acces la lucruri de care nu vă puteţi lipsi în mod obişnuit o geantă măricică vă va însenina zilele.

Ajutaţi-l pe Marian Teofan

Un bebeluș are nevoie de noi

Marian Teofan Grierosu

În ultimele două săptămâni v-am povestit mai mult despre Cosmin, un băiețel de 9 ani care înfruntă un cancer la splină. Cosmin a terminat azi o nouă ședință de chimioterapie și în câteva zile, medicii din Italia îi vor spune când poate fi operat. Cosmin a făcut o parte din drum dar greul nu s-a terminat.

În viața mea a intrat astăzi o poveste al cărei final depinde de noi toți. Toate cu voia lui Dumnezeu desigur. Îmi pare rău, dar nu mă pot culca până când nu v-o spun. Tot cancer. Bebeluș. 10 luni. Băiat de preot. Singurul copil din România care a supraviețuit unei leucemii congenitale. Are nevoie de bani... de foarte mulți bani pentru a avea o șansă. Peste 110.000 de euro pentru un transplant în Italia. Bani cât o viață de om. O sumă care pare imensă, cât un munte de mare.

Dar ce înseamnă în viața asta mult sau puțin? Doar Dumnezeu știe. Cred că la EL mult sau puțin, toate se măsoară cu iubire.

Cineva spunea că DINCOLO doar atât vom fi întrebați - cât de mult am iubit?

Dacă iubiți aerul pe care îl respirați, pământul pe care pășiți, dacă iubiți viața sunt sigură că nu vă veți închide sufletul când veți citi povestea acestui copil.

De ce ați face-o?

Mai multe despre povestea bebelușului Marian dar și detalii despre cum poate fi ajutat găsiți aici.

P.S. Îndrăznesc să vă cer din nou sprijinul. Știu că nu vă veți supăra pentru că vă transmit acest mesaj cu dragoste. Sunt singură că dacă veți pune în el tot iubire și-l veți da mai departe șansele acestui copil vor crește. Vă mulțumesc.

Gândul serii

sursa foto: www.lacasuriliterare.com

Înțeleg uneori de ce călugării fug în pustiu.

Acolo se luptă doar cu Diavolul.

Nu și cu oamenii.

Câteva poze cu Cosmin

foto: Asociația Bubulina

Alina Damici, verișoara lui Cosmin l-a văzut vizitat astăzi, la spitalul din Genova, în Italia. Cosmin se simte bine dar se gândește cu teamă la ziua de mâine, când îl așteaptă un nou set de analize. Noi, cei de acasă trebuie să-l susținem în continuare. Pentru că așa cum am scris zilele trecute, Cosmin are în continuare nevoie de sprijin financiar. Mulțumesc Asociației Bubulina din Italia care a pus pe facebook câteva fotografii. Reprezentanții acestei asociații au găsit pentru Cosmin clinica din Genova și i-au sprijinit pe părinți în tot acest demers. Le mulțumesc pe această cale.

P.S. Cei care vor să-i transmită un gând bun lui Cosmin, pot să o facă la numărul de telefon al mamei lui, doamna Dănilă Ana. Acesta este numărul: 00393802411106.

Câți bani s-au adunat până acum pentru Cosmin

În conturile lui Cosmin s-au strâns:

LEI: 49.760

EURO: 11.689

PAYPAL: 1.115 EURO

În total, în jur de 24.000 de euro. Cosmin Dănilă a plecat în Italia, la spital, dar are în continuare nevoie de bănuți ca să poată lupta, până la capăt, cu cancerul. Are nevoie de bani ca să fie iar un copil sănătos.

Cosmin pleacă în Italia

Cosmin Dănilă pornește mâine la drum. Însoțit de părinți pleacă plin de speranță, în Italia. Institutul Giannina Gaslini din Genova le-a dat părinților un răspuns rapid. Un medic specialist îi așteaptă cât mai repede acolo. Medicul vrea să-i facă investigații dar și ultima ședință de chimioterapie, înainte de operație. O fundație care activează în Italia, Asociația Bubulina a intermediat această legătură. Cosmin avea nevoie de această invitație. Pentru că așa cum am mai scris, pentru acest băiețel în vârstă de 9 ani, timpul se măsoară altfel. Fiecare secundă cântărește greu și poate face diferența dintre două lumi. Deși părinții lui intenționau inițial să plece la Viena demersurile pe care le-au făcut acolo nu s-au concretizat într-un răspuns. Iar medicul lui Cosmin de aici le-a explicat că băiatul trebuie să fie operat cât mai repede. Cu timpul nu te joci.

Pentru început, Cosmin va face la clinica din Italia analize amănunțite, tomograf, chimioterapie și operația de înlăturare a tumorii de la splină. Toate acestea costă. De abia după analize, părinții vor afla care vor fi costurile totale ale investigațiilor, pentru că medicii vor stabili un program de recuperare pentru Cosmin, care ar putea dura chiar și un an, un tratament care va include probabil și alte ședințe de chimioterapie.

Din acest motiv este important să-l susținem în continuare pe Cosmin. El are nevoie de sprijinul nostru financiar, pentru ca viața lui să fie salvată. Imediat ce voi avea informații legate de costurile totale ale investigațiilor medicale le voi scrie aici.

Vă rog doar să nu uitați că acest copil are nevoie de noi. Are nevoie să le vorbim celorlalți despre suferința lui, dar mai ales să ne rugăm pentru el, pentru ca boala să dispară, ca prin minune.

Nu o să uit ce mi-a spus în această seară, plină de speranță mama lui Cosmin. "De abia aștept să urlăm de bucurie!". Așa mi-aș dori și eu. Să țipăm toți de fericire că rugăciunile ne-au fost ascultate. Să ne bucurăm pentru că nu am închis un ochi. Pentru că nu ne-am întors pe partea cealaltă cum se spune. Pentru că nu am dat repede un alt click ca să nu vedem suferința, pentru că am avut ochi de văzut și urechi de auzit.

De ziua ta...

Nu semănăm nici fizic, nici ca temperament. La preocupări nici atât.

Atașată de familie și casă, așa a fost dintotdeauna. Și devotată.

Nu-mi amintesc certuri memorabile. Sunt prea rare ca să le țin minte. Orice furtună dintre noi trece repede. Niciuna nu ține mai mult decât o ploaie de vară.

Știe să păstreze un secret.

Face cele mai bune prăjituri, dar poate să trăiască cu o felie de cașcaval și un ou fiert pe zi.

Este modestă. Blândă. Caldă. Specială.

Are întotdeauna o vorbă bună pentru mine și mai ales știe să asculte.

Este întotdeauna ACOLO. Ei pot să i le încredințez pe toate. Nimeni nu ar putea să-i ia locul.

Pentru că nimic nu se poate compara cu o soră. Cu sora mea.

La mulți ani, draga mea!

foto: Adi Popa

Ajutați-l pe Cosmin

Cosmin este un copil care are nevoie de ajutor. Nu peste trei luni, nu peste două. Are nevoie de ajutor acum. Teoretic trebuie să strângă 40.000 de euro luna aceasta. Practic, cu cât îi adună mai repede cu atât are mai multe șanse. Un sfert din sumă s-a strâns. Părinții iau în calcul varianta de a pleca săptămâna viitoare în străinătate. Dacă vreți să-l ajutați vă rog să o faceți cât mai repede cu putință. Vă mulțumesc.

Să-l ajutăm pe Cosmin să trăiască

Cosmin Dănilă, înainte de chimioterapie

În clipa asta în care stăm tolăniți sub plapumă, cu mâna pe telecomandă sau cu ochii pironiți pe ecranul calculatorului deschis pe vreun site de socializare, da, chiar în clipa asta o mamă își frânge mâinile. Îi curg lacrimi amare pentru că are mai puțin de o lună la dispoziție ca să-și salveze băiatul, unicul copil.

Cosmin, după ședințele de chimioterapie

Aproape obosiți de cuvântul cancer, pe care în ultima perioadă îl auzim pe buzele tuturor, pentru că nu-i așa, toți cunoaștem pe cineva care a fost răpus de această boală de multe ori nu mai reacționăm la drama pe care o trăiește cineva de lângă noi. Poate la două blocuri distanță sau chiar la biroul alăturat.

Dar doi părinți și un copil s-ar lua la trântă cu boala numită cancer. Cancer la splină. Mai ales că li s-a dat o șansă care până în urmă cu câteva zile, nu le era oferită ca alternativă pentru supraviețuire, o operație. Cei trei s-ar bate direct cu cancerul, dar nu au ce, pentru că lupta îi costă 40.000 de euro, iar clepsidra s-a întors. Termenul limită este sfârșitul lunii februarie.

Cosmin are 9 ani și pentru el s-au mobilizat deja doamna învățătoare și profesoara lui de religie care a împărțit duminică fluturași la biserică. Un astfel de fluturaș a ajuns la mine.

Mai multe detalii despre cum îl puteți ajuta pe Cosmin, inclusiv conturile în care puteți dona bani sau actele medicale, găsiți aici. M-aș bucura foarte mult dacă puteți da mai departe mesajul lui Cosmin, fie pe rețelele de socializare, fie pe bloguri sau dacă le puteți vorbi prietenilor despre acest copil. Poate în acest fel Cosmin primește și el o șansă. O șansă la viață.

UPDATE: Dacă doriți să-l ajutați pe Cosmin puteți să o faceți sunând din rețeaua Romtelecom, la numărul de telefon 0.900.900.080. Costul apelului este 10 EURO. Mulțumesc.