"Ajută-l pe Moș Crăciun să ajungă la copiii bolnavi de cancer" - Spitalul Fundeni, 10 decembrie

Cum l-am chemat pe Moș Crăciun în spital

Întotdeauna mi-a fost greu să scriu despre lucrurile care amestecă bucuria cu tristețea, zâmbetul cu lacrima.

Am trăit în ultimele săptămâni cât nu am trăit tot anul. Parcă mai mult ca oricând Dumnezeu mi-a trimis ajutoare. Oamenii s-au prins în piramida faptelor bune și ideile au început să prindă contur, să se transforme în povești, în cadouri, în dulciuri, jucării și cărți, de Moș Crăciun. Un Moș Crăciun care s-a grăbit să ajungă mai devreme decât în mod normal, pentru a aduce un strop de bucurie copiilor care sunt internați în Spitalul Fundeni. Cum a pornit totul am scris aici.

Roxana Dumitru, de la Asociația Pavel mi-a oferit în toată această perioadă ajutor și sprijin. Între noi s-a legat o prietenie minunată care nu are nevoie de cuvinte sau descrieri.

Pregătirile

Vreau să spun că pentru cele două acțiuni (cea de pe 10 decembrie si cea care va avea loc săptămâna viitoare, pe 17 decembrie în Institutul Oncologic Fundeni) am primit ajutor de la Maica Domnului.

Ei m-am rugat, în fața icoanei sale făcătoare de minuni, care se află în biserica Mihai Vodă (în spatele Spring Time-ului de la Izvor). Măicuța s-a îngrijit de toate. Vă invit și pe voi să ajungeți acolo când aveți timp. Sunt sigură că o să vă asculte rugăciunile așa cum mi le-a ascultat și mie.

Nu aș putea să fac o ierarhizare a lucrurilor care m-au impresionat cel mai mult, în timpul pregătirilor. Pot să vă spun că știu și apreciez fiecare efort pe care l-ați făcut, fiecare bănuț pe care mi l-ați dăruit, fiecare fruct, cărticică sau prăjitură pe care ați pregătit-o cu dragoste pentru acești copii. Știu sigur că mulți dintre voi ați făcut eforturi mari ca să puteți dărui din puținul pe care îl aveți. Eu știu asta și sunt sigură că și Dumnezeu v-a văzut strădania.

Mi s-a părut extraordinar că la această acțiune au participat și copiii clasei a VI-a B, din Școala nr. 88 „Mihai Viteazul” (diriginte profesor Ileana Popescu, director Luminița Gheorghe), la inițiativa doamnei Castelina Voica și a băiețelului său, care e elev în această clasă. Copiii au adus dulciuri și fructe pentru cei care stau în spital.

O felicit pe Ramona Aldea pentru că a reușit împreună cu amicul ei Nicu, un lucru minunat pe care eu am încercat să-l declanșez la fiecare campanie, adică să-i conving pe cei care mă cunosc că și 3 lei, 10 lei, 20 de lei contează atunci când vrei să faci o faptă bună. Ramona a mobilizat aproape 60 de oameni și a demonstrat că strângând puțin de la fiecare poți să faci lucruri minunate. Știu sigur că sunt oameni care vor să ajute dar le este jenă să doneze 5 sau 10 lei și sper din toată inima să înțeleagă că nu suma este importantă, ci dragostea cu care dăruiești.

Petrecerea din spitalul Fundeni

Petrecerea s-a ținut la etajul 7. Copilașii au stat pe scaune, așezate în formă de semicerc.

Pe fețele câtorva dintre ei boala și-a lăsat semnele. Ochișorii lor păstrau urmele suferinței de după citostatice sau dializă. Cei mai mulți aveau măscuțe pe față, menite să-i țină departe de microbi. Au fost prezenți și câțiva bebeluși care de abia au învățat de meargă. Iar de mânuțele lor mici, care se întindeau spre noi era legată câte-o perfuzie ce picura alene.

Poate că de aceea bucuria lor a fost atât de contrastantă. A fost bucurie pură. Ieri, pe holul unui spital eu asta am văzut. Copiii fericiți. Știu. A fost pentru câteva clipe. Dar acele clipe le voi păstra cu drag în suflet.

Magicienii de la Zurli au fost extraordinari. Ștefania, o minunăție de fetiță, care a fost și ea pacientă la Institutul Oncologic Fundeni și care a decis să vină cu daruri, împreună cu mama ei la spital, ca să le facă o bucurie celor care sunt încă pacienți ne-a cucerit pe toți. Pe noi, dar și pe magicianul de la Zurli, cu care a interacționat clipe bune cu o naturalețe demnă de scenă.

Copiii au cântat, au aplaudat. Cei care au putut chiar s-au ridicat de pe scaune și au făcut câțiva pași. Dar cel mai important este că....AU RÂS. S-au prăpădit de râs. Trebuie să recunosc că am râs și noi. Și părinții. La fiecare giumbușluc făcut de magician sau de ajutoarele sale. O mămică a ținut telefonul deschis, pentru ca puiul ei, aflat în camera sterilă, după transplantul pe care l-a făcut să participe în acest mod și el, la petrecere.

Eu una am râs cu ochii în lacrimi în timpul spectacolului. Eram ca în poveste, un ochi râdea, unul plângea. M-am bucurat alături de copii și am avut lacrimi în ochi pentru suferințele prin care trec.

Copiilor le-a plăcut la nebunie magicianul de la Zurli. Au rămas mască în momentul în care magicianul a scos de sub un capac, un iepuraș alb, mic și pufos. Apoi au urmat chiotele. Care s-au întețit când în scenă a apărut, tot de sub un capac pe care l-a ridicat Ștefania.... Grigore, un iepure gigant, gri.

Spiridușii Zurli, îmbrăcați de gală i-au învățat pe copii câteva cântecele. Eu am rămas în cap cu ritmurile de la „Săniuța fuge”. Îl cântam și noi în copilărie.

Iar surpriza mult așteptată nu a întârziat să apară. Moș Crăciun a apărut în carne și oase în toiul petrecerii și a deșertat darurile. Nimeni nu a plecat fără o punga plină cu dulciuri și fructe, fără o jucărie și fără una sau două cărți de povești. A urmat ședința foto cu Moșul, chiar lângă brad. Unii au fost prietenoși cu Moșul, alții l-au privit cu teamă. Dar frica s-a spulberat după ce au primit cadourile.

Pentru copilași am pus pe o masă, prăjituri făcute în casă și sucuri naturale.

La finalul petrecerii, când copiii au plecat în saloane o mămică și-a adus puiul, o fetiță de 3 anișori în cărucior. M-a impresionat mult micuța. Era apatică după ședința de chimioterapie și inițial nu a vrut să-l vadă pe Moșul. I-am dat darul și m-a urmărit ore bune privirea ei tristă.

După petrecere am dat o fugă și până în Institutul Oncologic Fundeni. Am pregătit câteva daruri (50 de pungulițe - noi, 10 - Ștefania și mama ei) și pentru copilașii de acolo. I-am revăzut astfel pe prietenii pe care ni i-am făcut deja acolo, pe Alina, Joe, Ana...

Darurile

Pe scurt la copiii din Spitalul Fundeni au ajuns:

- o pungă mare cu dulciuri si fructe în care s-au aflat cu aproximație următoarele produse (1 cozonac tip panetone, 1 pungă bomboane sugus, 1 baton cereale, 1 pungă bomboane asortate, 1 suc teddy mic cu pai, 2 bomboane raffaello, 1 acadea, 1-2 pachete de biscuiți, 1 cutie creioane colorate sau carioci, un caiet de matematică, 1 balon, 1 pachet napolitane, 1 croissant, 1 ciocolată albă Milka, o ciocolată albă Heidi, 1 pungă fulgi de porumb, mere, banane, portocale) – în total 100 de pachete;

- o jucărie în funcție de vârstă (pentru bebeluși zdrăngănele sau pian de jucărie, pentru fetițe păpușă Barbie cu hăinuțe de schimb, pentru băieți mașinuță, pentru adolescenți ceas);

- cărti în funcție de vârstă (de colorat, povești, romane pentru adolescenți etc).

Pentru bebeluși:

Pampers (2 cutii mari și încă 4 pungi mari);

Lapte Nan fără lactoză (5 cutii);

Șervetele umede (12 pachete).

La spital au ajuns 890 de cutii de Osteocare (calciu pentru copii) oferite ca sponsorizare de firma Vavian Pharma.

60 de pachete cu dulciuri (în care s-au aflat fructe, o ciocolată albă, 2, 3 produse gen biscuiți, stiksuri, 1 croissant, o jucărie etc) au ajuns la copiii bolnavi de cancer din Institutul Oncologic (cei pentru care pregătim o petrecere sâmbăta viitoare, pe 17 decembrie la ora 17.00).

Pentru pachetele copiilor am cheltuit 3.500 RON. Au fost persoane care au donat dulciuri, cărți, pampers, fructe. Toate jucăriile copiilor au fost cumpărate de doamna Sandra Radu și prietenii săi.

Nu voi putea niciodată exprima în cuvinte mulțumirile mele.

MULȚUMESC DIN INIMĂ:

Roxana Dumitru, Nadia Ulmeanu, Andreea Zachia, Dan și Oana Chiș, echipa Zurli (Lidia Feher, Mirela Retegan, Vero Căliman, Alex Stama, Robert Tudor, Dan Clucinsky), Maria Coman, Iuliana Hamciuc, Paula Varga, Lavinia Tudoran, Mihaela Radu, Dana Popa, doamna Bănică, Carmen Iancu și Paul Coadă, Laura Rădulescu și familia, Alex Vlase și prietenii săi, firma Vavian Pharma, Alexandra Niță, Maria Stoica, doamna Sandra Radu și prietenii săi, Alexandra Nanu, Andreea Pantilimon, Mihaela Duica, Alexandra și Cătălin Grigore, Editura Iona, Aurelian Nebel și Asociația Resurse Regionale, Asociația Pavel, Olga Cridland, Irina Gabriela și Ștefania Grecu, Ramona Aldea, Nicu și prietenii (Iuliana, Mișu, Dunea, George, Dunca, Slav, Alin, Lucian, Ionuț, Mirabela, Duhaniuc, Monica, Flori, Adina, Ioana Georgeta, Bogdan, Constantin, Mihai, Dragoș, Miruna, Ionela, Mihaela, Ovidiu, Laura, Adi, Mihai, Cătălin, Cristi, Marius, Ionuț, Ștefan, Cristi, Gică, Tudor, Sorin, Mihai, Florin, Florin, Cosmin, Giani, Gică, Florin, Dragoș, Doru, Mihai, Stelian, Aurel, Iulian, Laura, Andreea, Anton, Simona, Nicolaie, Loredana, Petronela, Ramona) Elena Donici, Castelina Voica și Școala nr. 88 „Mihai Viteazul” și în special clasei a VI-a B (diriginte profesor Ileana Popescu, director Luminița Gheorghe), Codrina Butnaru și Cătălin Ioniță și prietenii lor, Roxana Muntean și Roveli Stricescu, Doina și Adi Milea, Doina Coroama, Adrian, Paula si Ilinca Ambrozie, Laura Mirela Ursu, Alin și Alina Mărginean, Cristina Demetrescu, Roxana Dascălu, Mari Mălinescu și Cristi Suciu, Mirela Portik, Daniela Popa, Andreea Oana, Lydia Totoiu, Cristina Salca, Cristina Strain, Cristina Monica, Andrei Dana, Dana Mirela Văsilăteanu, Livia Șerbănescu și Tache, Alina Mierloiu, Alexandra Niță, Mirona Miro, Lili Șerbănescu, Cristia Gal, Bianca Totonea, Ana-Maria Hincu, Alexandru Chelu, Cristina Adriana Buta, Iris Gabriela Ghedzira, Victor Stănilă, Luiza Almangiu, Mara Timco, Alina Stefănescu, Alexa Dumitru, Cosmin Călugăru, Kristof L. Lajos, Andreea Sminchise, Ionela Costache, Nicoleta Ionescu, Elena Tudor și Alexa Stănescu, Sânzâiana Vișan, Elena State, Radu Cochină, Petra Babe, Claudia Ungureanu, Cristina Ioachimescu și trupa Paiața.

(pe această listă i-am trecut pe cei care au contribuit la acțiunea de pe 10 decembrie dar și pe cei care au anunțat că vor să dea o mână de ajutor la acțiunea de pe 17 decembrie.)

Lista nu este așadar completă. Aștept să-mi trimiteți și numele prietenilor voștri care au contribuit la acțiunea de pe 10 și pe care nu-i cunosc. Lista o voi actualiza pe parcurs. Rugămintea mare este să mă trageți de mânecă, pe mail, facebook sau să mă sunați ca să mă anunțați pe cine am uitat să trec pe listă. Vă rog să mă iertați dar volumul de mesaje a fost foarte mare în ultima perioadă și cu siguranță am uitat pe cineva.

Vreau să-i mulțumesc în mod special lui Alex, soțul meu (știe el pentru ce), Roxanei Dumitru, de la Asociația Pavel care a fost motorașul acestui eveniment, doamnei Nadia Ulmeanu, asistentă șefă în Spitalul Fundeni, asistentelor și infirmierelor din spital care ne-au ajutat la pregătiri, Laurei Rădulescu care a venit la spital împreună cu familia sa minunată, lui Carmen Iancu și prietenului său, Paul Coadă, doi oameni calzi care ne-au ajutat o seară întreagă la împărțirea pachetelor în pungi și care au participat și la acțiunea de la spital, Ramonei Aldea și lui Nicu care ne-au scos din impas și ne-au ajutat la transport și nu numai, celor trei voluntare de la Asociația Pavel și Irinei Gabriela Grecu și fetiței ei Ștefania, care a învins boala și nu i-a uitat pe cei aflați în suferință și soțului Codrinei, lui Cătălin care și-a făcut timp într-o zi de sâmbătă să aducă bunătățile pregătite de Codrina, la spital. Dumnezeu să vă primească tuturor milostenia!