Litoralul pustiu...

Iubesc marea. Valurile care vin și pleacă, care spun povești. Nisipul cald pe care poți desena mereu și mereu, alte forme pe care marea le înghite și le transformă la rândul ei. Iubesc scoicile cu structurile  multicolore și sideful lor strălucitor, de bijuterie. Îmi place litoralul pustiu. Îl ador și aș putea sta ore în șir cu ochii în zare, singură, numărând valurile, încercând să memorez glasul lor. Să-l memorez și să-l iau cu mine oriunde merg. Și când ceva nu-mi place, când zgomotele cotidiene mă fac să cobor de pe sfoara bine întinsă care mă ține în echilibru, să scot 

dintr-un buzunar ascuns glasul mării și să-l pun să-mi cânte de o mie de ori până când redevin eu.