Autor: prietena Sofiei
Jos
plâng mamele și tații,
Surorile și cu frații.
Plâng de dorul celor care
S-au urcat în depărtare.
Plâng cu doruri mari
fierbinți,
Plâng cu dragoste de Sfinți.
Lacrimile lor se scurg,
Florile întrepătrund,
Udă
a lor rădăcină,
Trimit gânduri spre Lumină.
Sus, cei plânși încep a
plânge,
Lacrima ușor le curge,
Bucuroși că nu-s uitați
De
familie și cei dragi.
Lacrimile-ajung în nor
Și
precum un călător,
Se-ntorc pe obrazul care
A
plâns astăzi cel mai tare.
Simte inima cea plânsă
O
binecuvantare sfântă,
Coborâtă chiar de Sus
De
la cel care a fost plâns.
Dulce, caldă mângâiere,
Cere sufletul tot cere
Și-ntre Sus și Jos se face
Curcubeu ce nu desparte,
Inima care iubește
De
inima care trăiește.
De
la Sus în Jos o scară
De
iubire se pogoară
Și
pe ea urcând mereu,
S-ajungem la Dumnezeu.
Când am terminat de plâns,
Fericirea ne-a pătruns.
Spun unii că nu există.
Viața lor chiar că e
tristă!
Noi, cei care-am plans,
Le
dăm si lor o veste:
Fericirea nu-i poveste!
Este o Lucrare Sfântă,
Strânsă-n lacrima tăcută,
Între nouă fericiri,
Din
care am învățat
Că
și Sus și Jos e bine,
Când Hristos este cu tine!
Fericirile
1. Fericiți cei săraci cu
duhul, că a acelora este Împărăția Cerurilor.
2. Fericiți cei ce plâng,
că aceia se vor mângâia.
3. Fericiți cei blânzi, că
aceia vor moșteni pamântul.
4. Fericiți cei flămânzi
și însetați de dreptate, că aceia se vor sătura.
5. Fericiți cei milostivi,
că aceia vor fi miluiți.
6. Fericiți cei curați cu
inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
7. Fericiți făcătorii de
pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
8. Fericiți cei prigoniți
pentru dreptate, că a acelora este Împărăția Cerurilor
9. Fericiți veți fi când
va vor ocarîși va vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău
împotriva voastră, mințind pentru Mine.
Bucurați-va și va veseliți,
că plată voastră multă este în ceruri.