Ai grijă ce îţi doreşti. S-ar putea să se îndeplinească!

O vorbă veche, din bătrâni spune că trebuie să avem grijă ce ne dorim pentru că s-ar putea să se îndeplinească.

Cred sincer în vorba asta. Uneori am impresia că trebuie să visezi un lucru, să ţi-l doreşti ca el să devină real, palpabil.
Mi se întâmplă deseori să mă văd făcând un lucru şi acest lucru să se întâmple. Poate fi ceva banal, neimportant. Nu ştiu să explic acest sentiment. Nu ştiu dacă poate fi catalogat ca o mică premoniţie, sau ca un fenomen logic. De exemplu dacă trebuie să plec într-o călătorie şi nu mă văd în acel loc s-ar putea să nu ajung acolo. Pare straniu dar mi se întâmplă des asta. Am făcut planuri pe parcursul timpului, planuri amănunţite care nu au putut fi puse în practică din diverse motive, apărute în ultima clipă.

Uneori am impresia că înainte să plec undeva trimit în recunoaştere energia mea ca să aflu dacă voi ajunge sau nu în acel loc.

Mai există un aspect. Sunt superstiţioasă. Şi am observat superstiţia asta şi la alte persoane din jurul meu. Uneori e bine să nu îţi dezvălui visele sau planurile. Pentru că s-ar putea să nu se mai îndeplinească.

Superstiţia asta se aplică la mine şi în domeniul afectiv. Anumite trăiri împărtăşite, chiar celor dragi îşi pierd vraja. Ceva păleşte.

E drept că în momentul ăsta visez la ceva. Nu spun la ce. Aştept să se întâmple. Oricum dorinţa aceasta e atât de puternică încât mă urmăreşte în fiecare clipă. Există un timp pentru fiecare dorinţă. Aşa cum există un timp al iubirii, un timp al căsătoriei şi aşa mai departe. Sunt dorinţe mari care se îndeplinesc doar atunci când le-a venit timpul. În acele momente ai impresia că "tot universul conspiră să te ajute pe tine" - Paulo Coelho. Marile mele dorinţe s-au îndeplinit atunci când am pierdut speranţa. Atunci am simţit ajutorul nevăzut. Atunci mi-au ieşit în cale oamenii care trebuiau. Şi totul a fost dintr-o dată...simplu.

Acum sunt într-un astfel de impas. O dorinţă mare. Mai lipseşte doar conjunctura favorabilă.