CFR, mereu surprinzător

Cred despre mine că nu sunt o persoană pretenţioasă. M-am învăţat în timp să trăiesc cu puţin. Desigur, tânjesc ca oricare, după mai mult.

Caut confortul dar mă adaptez în lipsa lui. În lipsa unei maşini personale am învăţat să accept CFR-ul ca pe un prieten. Mai ales în timpul facultăţii, când mă întâlneam cu trenul ceva mai des.

Am călătorit şi în trenuri insalubre în care simţeai acut mirosul de acru de pipi dar şi în trenuri ceva mai moderne. Practic, în momentul în care pe ruta Alba-Iulia Bucureşti s-a băgat o garnitură nouă, portocalie am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de un picior. La prima vedere trenul rapid era de lux. Avea aer condiţionat şi boxe despre care intuiam că în timp, vor putea difuza şi muzică. N-a fost aşa.

CFR-ul e mereu surprinzător. Poţi de exemplu să te trezeşti că trenul tău a fost anulat şi că doamna de la informaţii, de la care ai cerut date prin telefon ţi-a spus ora de plecare a trenului, dar a omis să precizeze că garnitura nu circulă în ziua respectivă.

Nu am pretenţii prea mari, revin. Nu am pretenţii prea mari de la un tren personal, de pildă. Am făcut ultima călătorie cu un astfel de coşmar acum două săptămâni. Acolo accepţi şi aglomeraţia, şi curentul şi mizeria. Ştii că e ieftin, aşa că te rogi să suporţi.

Totuşi CFR-ul e surprinzător. Merg rar acasă. Totuşi de fiecare dată am impresia că biletul s-a scumpit.

Ultima dată, în weekend am scos din buzunar pentru un bilet Bucureşti - Alba Iulia 67 de lei noi. Trenul - rapid. Garnitura avea vreo şapte vagoane pentru cuşetă şi încă două de călători. Altfel spus, trenul era aglomerat. În tren, surpriză plăcută - aer condiţionat. Totuşi după o oră de mers am îngheţat. Şi nu numai eu, ci toţi vecinii de compartiment. Ce-i prea mult, strică. În bagaj, doar tricouri. Asta e. Suportăm. Naşul spune că nu poate regla aerul condiţionat. Aşa că, îngheţ de grup! După şase ore, cobor bocnă.

Surpriza vine la întoarcere. Biletul Alba-Iulia Bucureşti costă 73 de lei. Adică cu 6 lei mai scump.Traseul e acelaşi. Distanţa la fel. Nu mai înţeleg. Urc în tren. Caniculă. Mă topesc pe banii mei. Îl întreb pe "Naşu" unde e aerul condiţionat. Păi, nu e, zice el. Dar vedeţi că lângă geam, simţiţi ventilaţia! Pun mâna şi simt aerul cald. Îl întreb ce s-a întâmplat cu aerul condiţionat. Păi, n-a fost domnişoară, niciodată. În fine, renunţ să-i explic că circul cu trenul ăsta de 9 ani. Şi că aerul condiţionat a funcţionat, dar numai la început.

Căldură mare monşer. Şi o oră întârziere. Noroc că am reviste. Reviste de citit pe tren, aşa le zic eu.

Oricum dacă aş putea aş ocoli trenul. Dar nu am de ales.