Nu pot să-mi scot de pe retină imaginea ultimului accident pe care
l-am văzut. Au trecut patru zile de atunci.
Părea un accident obişnuit. Asta până am ajuns la faţa locului. Doi tineri au murit striviţi de o basculantă pe Calea Plevnei. Circulau cu motorul şi au fost loviţi în plin de şoferul unei basculante care a ieşit din curtea unui şantier şi nu s-a asigurat.
Nu am văzut niciodată un accident mai îngrozitor. Culmea e, că am văzut destul de multe accidente, unele dintre ele cu mult mai multe victime.
Imaginea de pe şosea - cutremurătoare. Creier spulberat, şi un corp de om despicat, ca pe masa de autopsie. Am privit şi m-am îngrozit. Mă gândeam cum pot să explic lumii, ce am văzut. În astfel de momente nu mai ai cuvinte. Pentru restul, nu e decât un accident. Ca oricare altul...
Prima noapte nu am putut dormi. M-am trezit în zori. Imaginea stăruia agonizant. În ziua aceea am cunoscut familiile victimelor. Povestea - sfâşietoare. Aveau 18 ani, erau frumoşi şi se iubeau. Traian era singur la părinţi, iar mama sa a făcut tratamente 16 ani ca să-l aducă pe lume. Motocicleta era cumpărată de o zi. Erau fericiţi. Vroiau să se plimbe, să se bucure din plin de ea.
Părinţii - dărâmaţi. Nu voi uita însă puterea pe care am citit-o în ochii lor.
Dintre toţi, cea mai puternică a fost mama fetei. Nu ştiu. Aşa am simţit eu. A avut puterea să-i dea fiicei ei, binecuvântarea pentru ca tânăra să se ridice, liniştită la cer.
Înmormântarea a fost impresionată. Zeci de motociclişti s-au mobilizat şi i-au condus pe cei doi tineri pe ultimul drum. Motoarele turate la maxim. Nu voi uita chipul mamei lui Traian. Parcă în fiecare motociclist îl vedea pe fiul ei. Îl încuraja pe fiecare motociclist care depăşea cortegiul mortuar.
La groapă - sinistru. Sicriele nu intrau în groapă. Agonia părinţilor a fost astfel prelungită.
O înmormântare. Două familii pe care le-am simţit însă aproape. Parcă drama lor, a fost pentru câteva clipe şi drama mea.
Nici azi noapte nu am putut dormi. Poate mâine.
Iar mie nu îmi iese din minte expresia şoferoilor români, care îi numesc pe bikeri "donatori de organe"...
RăspundețiȘtergereTintea, cu cat mor mai multi si in conditii cat mai tragice cu atat creste posibilitatea sa-ti creasca salariul. Asa ca nu te mai vaita si roaga-te ca si maine sa vezi niste cadavre. Si baga si cateva matanii sa fie cat mai desfigurate. Romanul se uita, publicitatea vine iar salariul creste.
RăspundețiȘtergereNu e chiar asa. Chiar nu e.
RăspundețiȘtergereNico, sunt de părere că trebuie să-ţi faci nişte amici noi. Văd că ăştia vechi încearcă să-ţi umple capul de cucuie! :))
RăspundețiȘtergereDa. Aşa e. Dacă ar fi cu adevărat un vechi amic de-al meu, ar ştii cu siguranţă cum sunt eu cu adevărat.
RăspundețiȘtergereSau măcar ar spune cine e, nu crezi?
ce sa mai zici, frate?
RăspundețiȘtergerepoate ca adevarul e dincolo de noi in asa-zisa lupta soferi -motociclisti. dar orice ar fi, moartea este ciudata...
ganditi si voi mai frumos si poate o sa fie bine... de fapt sigur va fi.
Eu cred că nu există o luptă adevărată între motociclişti şi şoferi. Poate tocmai pentru că mulţi dintre şoferi sunt chiar ei motociclişti. Eu cred că e acea luptă a bunului simţ.
RăspundețiȘtergereBunul simţ pe şosea. Despre asta e vorba. Dacă ai bun simţ şi îl respecţi pe celălalt poate că măcar câteva accidente pot fi evitate.
Tintea nu am vrut sa te supar. Stiu ca nu esti asa. Faceam doar o constatare. Desi, hai sa recunoastem, din asta traim. Din sangele ala filmat pe strada iti iei banii si tu si operatorul. Din ambianta aia reusita in care respectivul plange de rupe si urla de durere iti cumperi tigarile (apropo: mai fumezi? daca da - da-le dracului).
RăspundețiȘtergereCred că mă confunzi amarnic. Nu am fumat niciodată. Am tras o dată un fum, în liceu şi nu mi-a plăcut. Dar atât. Deci?
RăspundețiȘtergereMotto: asta e parerea mea...
RăspundețiȘtergerescuze ca revin:)
ca sa comentez iar un pic, mergand pe firul "unui vechi amic"... eu cred ca de fapt e un pic invers. sa explic: daca sunt multe accidente, inseamna ca vor deveni ceva banal, o stare firesca, drept pt care la tv nu se vor mai da atat de multe reportaje despre accidente. Rezulta clar (daca pastram ideea din postul unui vechi amic) ca nicoleta ar trebui sa isi doreasca sa fie un singur accident, ca sa fie cu adevarat senzational si sa atraga multi privitori care altfel bnu ar putea sa-si satisfaca curiozitatea de a vedea niste oameni morti, fie ei si la tv...
nu o cunosc pe nicoleta dar eu cred ca nu prea are mare satisfactie de pe urma unui accident... zic si eu...
ganditi frumos si nu mai fiti rai:))
ps. daca aveti ceva de comentat, cititi motto. Multumesc:))
multumesc de sustinere:)
RăspundețiȘtergerenu e vb de sustinere. e vb ca o aruncam aiurea uneori. unul semnaleaza ceva, altul vine si cauta vina, altul se scuza, altul il face pe altul ipocrit, altul vine si isi da cu parerea. dar nu se priveste cauza si nu se vede situatia in ansamblu. nu neaparat cine e de vina. ci cum sa se evite pe viitor. daca ne certam si suntem rai, nu facem nicio treaba.
RăspundețiȘtergereps: in cazuri de-astea te sustin neconditionat...;)
ganditi frumos.
adriana- nu e doar de la noi asta cu donatorii. daca stiu bine a plecat de pe la paris si de prin italia. insa cazul in sine e ingrozitor
RăspundețiȘtergereAm fost azi la IML. Îmi spunea medicul legist şef că în ultima perioadă mai bine de jumătate din decedaţi provin din accidente rutiere şi că mulţi dintre ei sunt motociclişti.
RăspundețiȘtergereOricum statistica arată că pe lună în Bucureşti au loc peste 55 de accidente în care sunt implicaţi motociclişti.