Despre patimi şi furt. Partea a doua

Aşa cum mă aşteptam Ţăţica a luat floarea din nou şi a pus-o la etajul ei. Ca să nu continuăm acest război surd am luat floarea şi am băgat-o în casă. Nu m-am putut abţine şi

i-am lăsat în loc, următorul mesaj: "Dacă tot furaţi în Săptămâna Mare aştept ghiveciul florii, înapoi!". Ce a urmat,

m-a făcut să râd cu lacrimi. Azi dimineaţă când am deschis uşa în casă

mi-a căzut un bilet cu următorul text. Îl reproduc aici.

"Nu fură nimeni ţi-am găsito aruncată pe geam afară.
Dacă na-i observat că ţi-am schimbat ghiveciul şi pământul la ea.
Am zis că e mai bine dacă o pun lângă celelalte. Eu cred că am făcut o faptă bună.
Înainte să acuzi mai bine întreabă de ce era acolo.
Aşa că tu vorbeşti fără să şti"

Normal că nu cred o iotă din toată povestea. Că nu arunca nimeni ghiveciul pe geam. Şi oricum chiar dacă s-ar fi întâmplat aşa putea să îmi bată la uşă să-mi spună că a făcut o faptă bună şi a recuperat floarea. Eu nu aveam nicio dovadă că a fost ea. Practic prin bilet s-a acuzat singură. Draga de ea, cum a vrut să facă o faptă bună. Iar "ştampila" de hoaţă i-a căzut greu.
Pentru că tot am intrat în jocul ăsta de abia aştept să-i mai las un bilet. Ceva de genul "Probabil că şi etajera de flori pe care aţi luat-o din faţa uşii mele aţi găsit-o tot aruncată pe fereastră!!!"
Cum vine asta... vezi ceva în faţa uşii vecinilor şi te gândeşti să faci o faptă bună. Să iei lucrul respectiv şi să ţi-l însuşeşti, că doar stă mai bine la tine. Şi după ce vecinul vede totul, tu o iei de la capăt ...
Acum am o singură problemă, să cumpăr un ghiveci ca să-i pot restitui doamnei cu suflet mare ghiveciul ei.