Despre patimi şi furt

Trebuie să recunosc că Ţăţica (sau vecina de la etajul patru)

s-a întrecut pe sine. Mă aşteptam la multe din parte ei dar acum s-a întrecut pe sine.

Preocupările ei casnico-manelistice care mă scot din minţi nu mai sunt demult o noutate pentru mine. Mă trezesc aproape în fiecare zi în urletele ei sau în bătaia păturilor trântite în geam.

Acum câteva luni Ţăţi mi-a furat din faţa uşii suportul pentru flori. Era un suport vechi al fostului proprietar care putea servi însă perfect rolului de etajeră pentru ghivece. Prima dată nu am fost sigură că ea mi l-a şparlit dar câteva zile mai târziu am văzut suportul la etajul ei. Pentru că e important de spus că Ţăţi are foarte multe flori şi chiar ai putea crede că e sensibilă ca o zambilă. Nu ştiu de ce, dar nu i-am spus nimic atunci. Ce aş fi putut să fac....să iau suportul înapoi?

Numai că Ţăţi FURĂ. Iar ieri a lovit din nou.

Acum vreo două săptămâni am scos în faţa uşii un ghiveci cu flori. Floarea se îmbolnăvise şi i-am tăiat o crenguţă în încercarea de a o salva. Am udat-o aproape zilnic şi îi curăţam periodic frunzele de praf. Inteţionam să-mi fac treptat o mică grădiniţă în faţa uşii, să cumpăr o etajeră (că aia pe care o aveam a furat-o Ţăţi, cum spuneam) şi să pun mai multe ghivece.

Aseară am simţit că mi se face rău. Ghiveciul din faţa uşii lipsea. Am aruncat o privire la etajul Ţăţicii dar nu am văzut nimic. Sincer, pe limbă mi-a stat o înjurătură. Nu îmi vine să cred că cineva poate fura în Săptămâna Mare. Nu pot să înţeleg cum te poţi bucura de bunul altcuiva. De o floare furată.

Dar viaţa la bloc bate filmul. Azi dimineaţă am găsit floarea. FLOAREA MEA. Era pe etajeră printre florile Ţăţicii. A mutat-o în alt ghiveci, probabil ca eu să nu observ. Numai că nu am cum să greşesc. Floarea are o crenguţă tăiată. E a mea.

Am simţit aşa, un val de revoltă. Poate că e un lucru neînsemnat dar pe mine gestul ăsta mă revoltă la culme. Nici nu am ştiut ce să fac. Am vrut să pun un afiş. E clar, degeaba mă duc la uşa ei. Nu vreau să mă cobor şi cu siguranţă m-aş certa ca la uşa cortului. Nu ştiu dacă femeia asta vrea să mă provoace sau e pur şi simplu o hoaţă.

Dar nu îmi vine să cred. Nu pot să înţeleg. E Săptămâna Mare. A Patimilor. Se spune că acum ar trebui să postim şi să facem acte de milostenie. Să fim mai buni.

Ceva tot am făcut. Oricum nu pot dovedi că ea a furat. Deşi sunt sută la sută sigură. Am luat floarea înapoi. Şi am pus-o din nou în faţa uşii mele.

Acum vă întreb pe voi. Ce îmi sugeraţi să fac?