Încă o noapte

Era zi. Ultima zi de concediu. Eram în magazinul de suveniruri. Măşti de porţelan pictate în culori vii, cutii de bijuterii, căni, brelocuri şi alte nimicuri erau răspândite neglijent pe mese. Eu nu mă puteam decide... (sună cunoscut, nu???) Dar eram grăbită şi trebuia să cumpăr... Multe suveniruri pentru cei dragi... Eram în Grecia. Asta ştiu sigur.

Apoi eram într-o maşină. În dreapta şoferului. Cineva gonea nebuneşte. Maşina a căzut în gol. Mă dureau toate şi nu puteam să respir.

Următorul popas a fost la primul meu loc de muncă. Adică nu era chiar primul. Primul stabil din Bucureşti. Nu ştiu ce a căutat prin capul meu. Mă uitam spre calculatoare. Vechi şi antice. Nişte hârburi. Dădeam mâna cu diverşi oameni. Unii cunoscuţi, alţii nu. Oricum toţi mă studiau cu atenţie. Unii cu invidie, alţii cu admiraţie. Sentimente amestecate.

Mi-am văzut fostul şef şi mă gândeam că l-am visat recent. La birouri erau câţiva dintre foştii colegi. Şi mă gândeam, Doamne, aştia au îngheţat în timp! Sunt tot aici. După atâţia ani. Nu s-a schimbat nimic.

Apoi m-am trezit.