Tortul miresei

Să vorbim despre tort. Am crezut că va fi cea mai uşoară alegere. În definitiv, ce poate fi atât de greu? E doar un tort. Un tort de mireasă.

Prima oprire. Cofetăria Ana. Din Pipera. Toată lumea a auzit de Ana. Are o reputaţie bună. Am crezut că prima oprire va fi şi prima servire. Dar....NU. Era sâmbătă şi laboratorul era gol. Tanti de după tejghea ne-a privit cu ochi mari când a auzit că mai avem vreo două luni până la nuntă....Că de, tortul se comandă aşa, cu câteva zile înainte. Nu am ştiut. Eu credeam că e mai bine să faci totul din timp.

În fine, cerem un catalog. Şi primim un album cu vreo 10 fotografii 9 pe 13 care arătau ca acum o sută de ani. Şi torturile la fel. Pe bune, că la fel. Dar cu flori naturale puteţi să decoraţi tortul, întreb. Aaaaaa, nu ştiu. Nu am mai făcut.

Nu mai ţin minte exact preţul pentru un kilogram de tort. Parcă 60 şi ceva. Şi vreo 80 transportul. Şi nu ştiu cât suportul. Era oricum peste preţul pieţei. Am plecat dezamăgită. Mai încercăm. Mai încercăm. Doar e prima cofetărie, m-am gândit.

Aşa că am început căutarea asiduă pe internet. Aşa am aflat de cofetăria Maria, din Aviaţiei. Păreri bune. În plus, am găsit printre apropiaţi nişte clienţi. Gata, asta e! Cea mai simplă alegere. Şi kilogramul de tort mai accesibil ca preţ. Prăjiturile de aici sunt recunoscute pentru că sunt făcute cu frişcă bătută, nu sintetică. Aşa că a doua oprire - cofetăria Maria. Când am ajuns totul era gol. Cofetăria, tot. Nu era nimic în galantar. În geam, un bilet. Concediu de odihnă o lună. Păi cum, toată cofetăria????? Şi nunţi, şi onomastice, şi botezuri, nimic? Ok.

Aşteptăm. Trece luna. Revenim. Sâmbătă. Aglomeraţie. În cofetărie, cozi. Pe două rânduri. Căldură. Aer condiţionat întreb? Nu. Mor de cald. Şi sunt şi foarte obosită. Vreau doar să întreb de un tort. Dar unde? Trebuie să aştept la coadă. În fine. Până la urmă mi s-a pus în braţe un catalog. De întrebat detalii nu am pe cine. Că se vând prăji pe bandă rulantă. Iar fotografiile cu torturile ...Nu ştiu. Eu vreau să fie îmbrăcat în marţipan. Deci, nu. Am cumpărat câteva prăjituri care au fost delicioase, recunosc. Cu siguranţă şi torturile sunt foarte bune dacă alegi să fie doar cu frişcă. Dar eu vroiam marţipan.

Aşa că, m-am întors din nou la domnul GOOGLE, GOAGĂL, GUUGLE. Că doar el m-a salvat de atâtea ori. Am intrat pe forumul de mirese şi am luat la rând cofetăriile. E drept, multe dintre ele nu au pagini de internet. Dar am citit păreri, pro şi contra. M-am uitat la zeci de fotografii. Şi am descoperit cel mai sinistru lucru. COFETĂRII FURĂCIOASE. Deci dragi cofetari, patroni de cofetari sau cum vă numiţi, vă rog eu frumos nu mai furaţi fotografii de pe site-urile străine de profil şi nu le mai puneţi pe pagina voastră de prezentare ca şi cum ar fi marile voastre realizări. Serios. Dacă poţi să faci doar două torturi fă-le pe alea, dar fă-le bine. E ca şi cum eu m-aş semna pe o ştire care a scris-o sau obţinut-o altul.

Dezamăgirile s-au ţinut lanţ. Pentru că la pretenţiile de Mic Paris stăm foarte prost la capitolul inspiraţie. Poate că, nu ştiu, poate că mirii îşi mai doresc şi altceva în afară de trandafirii grosolani din marţipan spoiţi cu albastru sau roz ţipător. Şi alte torturi, mai atipice. Un prieten artist mi-a spus că nu e greu, cel mai bine ar fi să fac eu macheta tortului din carton şi să mă duc cu ea la o cofetărie. Asta mi-ar mai trebui!!! Să mă apuc să fac şi machete de tort.

Am avut şi câteva clipe de fericire. Pasagere. Am nimerit uneori pe site-uri unde mi-au plăcut torturile. Dar fericirea a durat doar până am realizat că dulciurile respective erau realizate în alt oraş.

Oricum cele mai aspectoase torturi le-am găsit pe site-urile unor cofetării din Cluj, Braşov, Timişoara şi Oradea. Iar numărul 1 în top e http://www.cauttort.ro/

Ca de obicei, mirele a fost deschis la nou. Doar, doar s-o calma mireasa. Aşa că, după rochia de mireasă făcută la Sibiu, invitaţiile şi meniurile făcute la Cluj, sandalele comandate din Argentina a acceptat şi ideea de a realiza tortul la o cofetărie din ţară.

Din păcate cei de la http://www.cauttort.ro/ nu aveau posibilitatea să-l transporte. Aşa că am renunţat la idee.

Am restrâns seria căutărilor la Bucureşti. Am mai făcut o oprire undeva aproape de Bucur Obor unde e un laborator care face torturi bune dar din nou era sâmbătă şi am dat peste o vânzătoare cam aeriană care mi-a prezentat un catalog cu nişte torturi făcute în străinătate (nu ştiu de ce, dar chestia asta îmi suna cunoscut) şi în plus, nu făceau decât torturi din ciocolată.

După lecturile pe forumuri am văzut că nu poţi da greş cu Cofetăria Agapitos. Au preţuri destul de ridicate dar şi reputaţie bună în domeniu. În fine. În sâmbăta aceea până şi în Cofetăria Agapitos din Dorobanţi se stricase aerul condiţionat. Poate pentru că am intrat eu în cofetărie :))). Au ceva modele de tort mai răsărite, multe copiate tot după modelele din străinătate. Desigur marţipanul nu e prelucrat la fel de minuţios iar la compoziţie nu ai decât două variante (black forest şi una biscotino).

Sincer, prăjiturile sunt tare bune şi m-ar fi tentat teribil o compoziţie cu cappucino sau caffe latte dar la următoarea vizită tanti vânzătoarea mi-a spus că dacă vreau totul se poate pe propria semnătură, aşa că am renunţat la ideea revoluţionară.

Pentru că atunci nu se lucra la laborator am amânat comanda. Am revenit şi nu am mai stat pe gânduri. Am comandat un tort clasic, fără prea multe briz briz-uri. Un tort obişnuit. Frumos şi simplu. Acum rămâne de văzut dacă gustul acestuia va fi pe placul invitaţilor.