E sigur. Ne căsătorim

Ultimul hop. A trecut. E sigur. Pe 11 septembrie ne căsătorim. Civil. La ora 11.30. La Primăria Sectorului 2. Cea de lângă Bucur Obor. Era cât pe ce să pierdem startul pentru că, atenţie actele trebuie depuse FIX cu zece zile înainte de data căsătoriei. Nici mai devreme, nici mai târziu. Dar nimeni nu-ţi spune asta. În fine. Sincer mie mi se pare o prostie. Da, ştiu teoria că trebuie afişată la primărie hârtia. Că de, poate cineva vrea să conteste uniunea. Oricum nu mi se pare corect că statul te constrânge. Poate că eu mă întâlnesc cu Gigel azi şi mâine vrea să mă căsătoresc. De ce să nu pot?

Să revin. Stând la coadă la Oficiul Stării Civile mi s-au topit picioarele când mi s-a spus că nu pot să mă căsătoresc pe 11. Dar pot pe 12. Sau pe 13 că mai sunt locuri. De parcă suntem la coadă la pâine. Hellllloo, eu pe 12 am nunta cum să fac pe 13 cununia?

Vociferări. Emoţii. Practic totul ar fi fost dat peste cap. Toate planificările.

Aşa că nu avem de ales. Dăm încă o fugă contracronometru la doctor. Şi iar înapoi. La Oficiul Stării Civile.

Până la urmă nu am avut nicio obiecţie legată de oră. Ar fi fost culmea. Chiar dacă ştiu că e în miezul zilei iar cei mai mulţi prieteni nu au cum să ajungă. Pentru că sunt la muncă. Eu aş fi vrut cununia mai după-amiază. Oricum la Oficiul Stării Civile nu se lucrează după ora 14.00. Deci o oră mai târzie nu ne-ar fi ajutat prea mult. Altă prostie. Sau poate se lucrează dacă te cheamă, cumva. Sau dacă ai pile. În fine. Nici cei care vin de la depărtare nu pot să ajungă, asta e clar. Pentru că vor fi pe drum. Dar asta e. Eu nu sunt supărată. E bine că, măcar a rămas totul conform planului.

În definitiv cununia civilă e o formalitate.

În rest multe alte nimicuri. Şi complicaţii diverse. Tanti care ne-a promis un preţ bun la închiriatul maşinii şi-a dat demisia. Dar am găsit altă firmă. Şi sper să fie oameni de cuvânt.

Toate trec însă. Mai e puţin, puţin.

Azi e ultima zi de muncă. Şi simt aşa, dintr-o dată toate emoţiile. Până acum a fost agitaţia nebună. Pregătirile. Renunţările. Alegerile. Detaliile. Şi acum simt altfel. Am aşa, nişte fluturi. Voi fi mireasa. Mai e atât de puţin. Sandalele din Argentina au sosit. Mă strâng. Dar nu contează. Pentru că îmi plac enorm. Şi am şi nişte opinci, de rezervă. Voi dansa. Poate că la primul dans nu voi străluci pentru că stăm prost cu sincronizarea dar ...sper să nu conteze chiar atât de mult. Deja aud muzică. Aud aşa muzica în cap. Îmi vine să dansez. Mă gândesc cu emoţie la slujba din biserică. La toţi prietenii care vor fi acolo pentru noi.