sursa foto: www.idinu.wordpress.com
Mi-am visat într-o noapte jurnalul. Jurnalul adolescenţei mele. Paginile acoperite cu scrisul mărunt. Cu poze. Desene. Şi tot felul de nimicuri lipite pe acolo.
Aşa că...m-am pus pe scris. Aseară. Aştept de ceva vreme să fac asta. Dar am tot amânat. Am tot amânat. M-am mulţumit să scriu câteva rânduri pe fugă într-un carneţel.
Am găsit un stilou rătăcit. Mi-aş fi dorit un caiet preţios cu coperţi lipite cu migală, decorate şi dichisite (cum sunt cele din imagini) dar ...m-am mulţumit şi cu un catastif mai obişnuit.
Mi-am luat călimară cu cerneală. Uitasem cum e să "desenezi" litere cu stiloul. Cuvintele ies frumoase din peniţa ascuţită, literele rotunjite nu se mai încovoaie stricate de mina urâcioasă, de pix.
Nu ştiu cât o să mă ţină. Dar am început să scriu. Pe câteva pagini de jurnal mi-am pus acolo fericirile. Fericirile mărunte ale zilei de ieri. Pentru că sunt zile în care lucrurile îmi zâmbesc. Şi oamenii. Şi copiii. Şi chiar şi visele par pline de semne.
Haideţi să îl omagiem pe Mihai Eminescu lecturând nişte creaţii făcute în cinstea lui !!http://cenacluljj.wordpress.com/eminescu/ Arătaţi că vă pasă de cultura ţării în care trăiţi !!
RăspundețiȘtergereOare cati mai tin un jurnal in ziua de azi?
RăspundețiȘtergere@Iasi
RăspundețiȘtergereCred că adolescenții mai țin jurnal. Până la urmă și blogul e tot un fel de jurnal, doar că filtrezi informațiile pentru că le citesc și alții...
Oricum e frumos când ai un jurnal. Prin intermediul paginilor lui te întorci parcă mai ușor în timp...
Super blogu tine-o tot asa
RăspundețiȘtergere@Mester David
RăspundețiȘtergereBine ai venit pe aici! Și multumesc!