sursa foto: www.idinu.wordpress.comMi-am visat într-o noapte jurnalul. Jurnalul adolescenţei mele. Paginile acoperite cu scrisul mărunt. Cu poze. Desene. Şi tot felul de nimicuri lipite pe acolo.
Aşa că...m-am pus pe scris. Aseară. Aştept de ceva vreme să fac asta. Dar am tot amânat. Am tot amânat. M-am mulţumit să scriu câteva rânduri pe fugă într-un carneţel.
Am găsit un stilou rătăcit. Mi-aş fi dorit un caiet preţios cu coperţi lipite cu migală, decorate şi dichisite (cum sunt cele din imagini) dar ...m-am mulţumit şi cu un catastif mai obişnuit.
Mi-am luat călimară cu cerneală. Uitasem cum e să "desenezi" litere cu stiloul. Cuvintele ies frumoase din peniţa ascuţită, literele rotunjite nu se mai încovoaie stricate de mina urâcioasă, de pix.
Nu ştiu cât o să mă ţină. Dar am început să scriu. Pe câteva pagini de jurnal mi-am pus acolo fericirile. Fericirile mărunte ale zilei de ieri. Pentru că sunt zile în care lucrurile îmi zâmbesc. Şi oamenii. Şi copiii. Şi chiar şi visele par pline de semne.
5 comentarii:
Haideţi să îl omagiem pe Mihai Eminescu lecturând nişte creaţii făcute în cinstea lui !!http://cenacluljj.wordpress.com/eminescu/ Arătaţi că vă pasă de cultura ţării în care trăiţi !!
Oare cati mai tin un jurnal in ziua de azi?
@Iasi
Cred că adolescenții mai țin jurnal. Până la urmă și blogul e tot un fel de jurnal, doar că filtrezi informațiile pentru că le citesc și alții...
Oricum e frumos când ai un jurnal. Prin intermediul paginilor lui te întorci parcă mai ușor în timp...
Super blogu tine-o tot asa
@Mester David
Bine ai venit pe aici! Și multumesc!
Trimiteți un comentariu