Gândul serii

Sunt zile a căror frumusețe n-o poți cuprinde în cuvinte. Așa a fost azi.

Ajutaţi-l pe Sebastian să ajungă la lumină

Sebastian are 3 ani. E un copil dulce, blond care poartă la o vârstă atât de fragedă o povară imensă pe umeri. Sebastian va fi ORB. Numai simplul cuvânt mi se pare apăsător. O vocală şi două consoane seci, care s-ar lovi brutal de pereţii oricărei încăperi în care există ecou. O încăpere pe care o văd rece şi întunecată. Pentru că într-un fel, ORB înseamnă prizonier. Prizonier într-o lume fără lumină și implicit, şanse mai mici de-a te descurca singur, în lume.

Sebastian va fi ORB, numai dacă noi nu vom simţi nimic când îi privim fotografia. Dacă simţim, cu siguranţă vom face ceva pentru a contribui la drumul care-l va duce pe Sebastian spre lumină. Sau spre o luminiţă.

Născut prematur, Sebastian suferă de retinopatie de maturitate, o boală care determină dezlipirea retinei şi apoi orbirea. Un ochişor nu mai poate fi salvat. Pentru celălalt există însă o şansă. Sebastian trebuie să fie operat de urgenţă în Detroit. Operaţia costă însă 20.000 euro, o sumă imensă pentru o familie cu patru persoane şi un singur venit.

Dacă doriţi să-l sprijiniţi pe Sebastian există două conturi deschise pe numele tatălui său, Colgiu Nedelcu, la BRD, sucursala Colentina:

- în lei: RO70BRDE426SV33106774450

- în euro: RO63BRDE426SV47142594260

Cei care vor să afle mai multe informaţii pot lua legătura cu familia Colgiu la numărul de telefon: 0766.71.52.64.

Mai multe detalii găsiți și pe blogul lui Sebastian.

Vă mulțumesc!

Gândul nopții

Un cuvânt e uneori ca acceleratul. Trece ca săgeata prin inimă și răscolește totul, ca o furtună rapidă.

Ora de pictură

Pe la prânz m-am ridicat din pat și mi-am împrăștiat repede pe birou toate tuburile de culoare pe care le am în casă. Nu știam ce și nici de ce. Știam doar că trebuie să încep mai repede. În ultimii doi ani ar fi a treia sau a patra oară când mi se întâmplă.

Am pus câte puțin din fiecare culoare pe o paletă și am deschis o carte cu câteva fotografii ale unor tablouri realizate de pictori români.

De data asta voi merge până la capăt, nu mă mai opresc la jumătatea drumului. Asta mi-am spus. Am avut icoana cu Sfântul Arhanghel Mihail, mereu sub ochi. Asta mi-a dat încredere. Am început cu aripile. Cred că mi-am amintit că trăsăturile feței se lasă la final.

Mi-am ales culorile explodate direct din tub. Mov violent, albastru și puțin portocaliu. Eram sigură că voi reuși să pictez cu tușe rapide, un înger colorat. Așa îl vedeam eu în acel moment.

Treptat tușele s-au domolit. M-am calmat și după ce am făcut aripile cu albastru, apoi cu mov, apoi iar albastru, apoi cu roz și cu portocaliu pe alocuri am simțit că trebuie să îndulcesc puțin tonurile.

Apoi încă puțin. Și încă puțin. La final nu a mai fost pic de roz, mov, lila sau albastru. A rămas doar un Arhanghel. Arhanghelul Mihail.

Punct şi de la capăt

Adelin cu mama lui

Pentru că îmi este foarte drag Sfântul Nicolae şi pentru că am văzut reportajul pe care l-am adăugat mai jos, despre Adelin, un băieţel orb şi sărac m-am gândit ca anul acesta, în apropierea zilei de Sfântul Nicolae să le facem o mică bucurie copiilor de la Şcoala de Nevăzători din Buzău.



Povestea lui Adelin o puteţi citi si aici, în reportajul scris de Alina Turcitu, pentru Jurnalul Naţional.

Am vorbit la telefon cu doamna Laura Ursu, profesoara şi diriginta lui Adelin şi am aflat câteva dintre greutăţile cu care se confruntă copiii cu deficienţe de vedere.

Cei mai mulţi dintre copiii care învaţă la şcoala specială din Buzău stau la internat pentru că familiile lor locuiesc în judeţele limitrofe.

Mai bine de jumătate dintre copiii şcolii au o situaţie financiară delicată. Mulţi dintre ei îşi permit să meargă acasă, doar în vacanţe şi nu pot să facă acest lucru aşa cum şi-ar dori, la fiecare sfârşit de săptămână.

Am aflat lucruri pe care nu le ştiam şi la care nu m-am gândit până acum niciodată. Am aflat de exemplu, că foarte mulţi părinţi săraci care au un copil cu deficienţe de vedere preferă să nu-l dea la şcoală pentru că pierd ajutorul de la stat, în valoare de 600 de lei sau îl trimit foarte târziu. Din acest motiv în clasa a treia de exemplu, vârstele copiilor variază între 9 şi 16 ani.

Am aflat că în momentul în care copiii sunt înscrişi la această şcoală specială nu mai primesc nici alocaţia lunară, de la stat. Ea intră într-un cont la care au acces numai în momentul în care împlinesc 18 ani.

Am aflat că şcoala are nevoie de cărţi scrise în braille. O astfel de carte se poate face la comandă, la Asociaţia de Nevăzători din Bucureşti. O carte obișnuită care are să spunem 20, 30 de pagini, în braille are cam 100.

Am aflat că pentru a uşura viaţa unui copil nevăzător, el are nevoie de un laptop cu sintetizator vocal. (este vorba de un laptop obişnuit, pe care se pune un dispozitiv prin care informaţia scrisă este transformată în audio).

Aşa că...mi-am pus o nouă dorinţă. În ciclul primar (clasele I-IV) şi la grădiniţa de la Buzău sunt aproximativ 40 de copii.

Am aflat doar puțin din poveștile lor și a fost suficient ca să-mi amintesc cât suntem de norocoși.

Pentru acești copilași aş vrea să pregătim pachete cu dulciuri, fructe, eventual jucării. Darurile le vom duce acolo în apropierea sărbătorii Sfântului Nicolae. M-aş bucura enorm să fim cât mai mulţi prieteni şi să mergem împreună în vizită, la început de decembrie, la şcoala din Buzău. Sunt sigură că aceşti copii care sunt aşa de talentaţi şi de sensibili au în primul rând nevoie de prieteni. De aceea sper. Sper şi vă rog încă o dată să vă prindeţi în această horă minunată a prieteniei.

Chiar dacă puteţi să dăruiţi doar o ciocolată sau un banal gel de duş, pe care Adelin și-ar dori să-l aibă, așa cum noi ne dorim noi uneori să ne luăm un parfum scump să ştiţi că pentru aceşti copii gestul are valoare.

Știu că fiecare e prins în propriile griji dar vă propun ca în următoarele două luni să alocați acestor copii 5 lei pe lună, adică 10 lei, dacă nu puteți să oferiți mai mult.

Dacă cinci prieteni dau fiecare 10 lei, un copil va fi măcar pentru o clipă, mai fericit. Dacă cinci prieteni dau mai mult de zece lei putem să cumpărăm şi alte lucruri care îi sunt necesare unui copil pentru care lumea este formată din sunete, mirosuri şi umbre.

Copiii au nevoie şi de hăinuţe. Eu visez să găsim o fabrică sau un magazin care să le facă o donaţie de haine noi. Mă gândesc că bucuria ar fi mai mare pentru ei dacă ar primi o hăinuţă nouă, o hăinuţă care miroase a nou, pentru că de culori nu se pot oricum bucura.

În caz că nu găsim o astfel de sponsorizare mă gândesc să le ducem hăinuţe care au fost purtate de alţi copii.

Rugămintea mea mare ar fi să le trimiteţi numai haine în stare bună, haine pe care le-ar purta oricând și copiii dumneavoastră.

Concluzionând, până pe 25 noiembrie strângem bănuţi, dulciuri sau ce puteţi dărui pentru pachetele de Sfântul Nicolae.

În funcţie de câţi bănuţi se vor strânge vom face cumpărături şi sper să reuşim să aducem un strop de speranţă pentru aceşti copii. Bilanţul îl voi afişa aici, pe blog.

Strângem şi încălţăminte în stare bună (pentru vârste 3 ani - 18 ani) şi jucării.

Pachetele se pot aduce la Antena 1, în zona Băneasa. Înainte să veniţi vă rog să-mi scrieţi un mail pe adresa nicoletatintea@gmail.com

Dacă aveţi idei, sugestii despre cum am putea să-i ajutăm pe termen lung pe aceşti copii sau dacă cunoaşteţi firme dispuse să-i sponsorizeze cu haine noi, laptop-uri sau cărţi braille daţi-mi vă rog de veste.

Vă mulţumesc tuturor!

P.S. Rugămintea mea mare ar fi dacă puteţi să le spuneţi şi prietenilor (pe mail, blog sau facebook) despre povestea acestor copii.

Puteți urmări acțiunea și pe facebook: http://www.facebook.com/event.php?eid=251523324894386

Copiii de la Mănăstirea Marcuș, la Observator

Vă invit să le vedeți aici pe fetițele care cresc la Mănăstirea Marcuș, în județul Covasna. Fetițele pe care Maica Serafima le-a luat pe când aveau câteva luni și erau abandonate într-o maternitate. Vă invit s-o vedeți pe drăgălașa Alexandra, pe care dacă o veți cunoaște o s-o iubiți imediat, pentru că ea molipsește pe toată lumea cu voioșia ei și cu zâmbetul care îi lasă mereu gropițe în obraji.

În material le veți vedea pe toate fetițele, pe delicata Sara, pe serioasa Elena, pe melancolica Ștefi, pe Nicoleta și pe frumoasa Ana. Și nu numai.

Aș vrea să pot să vă spun și lucrurile care nu se văd în acest material. Nevoile despre care Maicii Serafima îi vine greu să vorbească. Nevoi care o dărâmă uneori, dar care nu o doboară niciodată.

Eu sper ca acest mic reportaj să vă determine ca într-o zi de toamnă să faceți o plimbare până la mănăstirea din poiană. Să le cunoașteți pe fetițe. Să stați de vorbă cu Maica Serafima. Să simțiți parfumul locului, pe care părintele Arsenie Boca l-a văzut ca pe un spațiu în care vor cânta îngerii.

O poiană unde te poți întâlni cu copilul din tine. Și un loc în care poți deschide o fereastră. Spre tine și spre Dumnezeu.

Dacă doriți să le ajutați pe aceste fetițe puteți să aflați mai multe despre ele de pe blogul lor:

www.ingeriidelamanastire.blogspot.com

RUGĂMINTE: Vă rog dacă puteți să dați mai departe povestea lor pe site-uri sau prin rețelele de socializare. Le puteți susține și făcând trimitere spre blogul lor, de pe blogul dvs. printr-un link, banner sau o fotografie.

Pentru alte detalii despre copile puteți s-o sunați pe Maica Serafima (0740095480).

Vă mulțumesc tuturor!

Fetiţele de la Mănăstirea Marcuş la Observator

În scurt timp, în această seară, la Observator, ora 19.00, Antena 1 puteţi să le vedeţi pe fetiţele de la Mănăstirea Marcuş, jud. Covasna, fetiţele pe care le creşte cu dragoste, Maica Stareţă Serafima.