Prima oprire. Cofetăria Ana. Din Pipera. Toată lumea a auzit de Ana. Are o reputaţie bună. Am crezut că prima oprire va fi şi prima servire. Dar....NU. Era sâmbătă şi laboratorul era gol. Tanti de după tejghea ne-a privit cu ochi mari când a auzit că mai avem vreo două luni până la nuntă....Că de, tortul se comandă aşa, cu câteva zile înainte. Nu am ştiut. Eu credeam că e mai bine să faci totul din timp.
În fine, cerem un catalog. Şi primim un album cu vreo 10 fotografii 9 pe 13 care arătau ca acum o sută de ani. Şi torturile la fel. Pe bune, că la fel. Dar cu flori naturale puteţi să decoraţi tortul, întreb. Aaaaaa, nu ştiu. Nu am mai făcut.
Nu mai ţin minte exact preţul pentru un kilogram de tort. Parcă 60 şi ceva. Şi vreo 80 transportul. Şi nu ştiu cât suportul. Era oricum peste preţul pieţei. Am plecat dezamăgită. Mai încercăm. Mai încercăm. Doar e prima cofetărie, m-am gândit.
Aşa că am început căutarea asiduă pe internet. Aşa am aflat de cofetăria Maria, din Aviaţiei. Păreri bune. În plus, am găsit printre apropiaţi nişte clienţi. Gata, asta e! Cea mai simplă alegere. Şi kilogramul de tort mai accesibil ca preţ. Prăjiturile de aici sunt recunoscute pentru că sunt făcute cu frişcă bătută, nu sintetică. Aşa că a doua oprire - cofetăria Maria. Când am ajuns totul era gol. Cofetăria, tot. Nu era nimic în galantar. În geam, un bilet. Concediu de odihnă o lună. Păi cum, toată cofetăria????? Şi nunţi, şi onomastice, şi botezuri, nimic? Ok.
Aşteptăm. Trece luna. Revenim. Sâmbătă. Aglomeraţie. În cofetărie, cozi. Pe două rânduri. Căldură. Aer condiţionat întreb? Nu. Mor de cald. Şi sunt şi foarte obosită. Vreau doar să întreb de un tort. Dar unde? Trebuie să aştept la coadă. În fine. Până la urmă mi s-a pus în braţe un catalog. De întrebat detalii nu am pe cine. Că se vând prăji pe bandă rulantă. Iar fotografiile cu torturile ...Nu ştiu. Eu vreau să fie îmbrăcat în marţipan. Deci, nu. Am cumpărat câteva prăjituri care au fost delicioase, recunosc. Cu siguranţă şi torturile sunt foarte bune dacă alegi să fie doar cu frişcă. Dar eu vroiam marţipan.
Aşa că, m-am întors din nou la domnul GOOGLE, GOAGĂL, GUUGLE. Că doar el m-a salvat de atâtea ori. Am intrat pe forumul de mirese şi am luat la rând cofetăriile. E drept, multe dintre ele nu au pagini de internet. Dar am citit păreri, pro şi contra. M-am uitat la zeci de fotografii. Şi am descoperit cel mai sinistru lucru. COFETĂRII FURĂCIOASE. Deci dragi cofetari, patroni de cofetari sau cum vă numiţi, vă rog eu frumos nu mai furaţi fotografii de pe site-urile străine de profil şi nu le mai puneţi pe pagina voastră de prezentare ca şi cum ar fi marile voastre realizări. Serios. Dacă poţi să faci doar două torturi fă-le pe alea, dar fă-le bine. E ca şi cum eu m-aş semna pe o ştire care a scris-o sau obţinut-o altul.