Dor de linişte

Dacă aş putea uneori aş face o cură de tăcere. Nu aş vorbi cu nimeni. Nici măcar cu cei dragi. Nu aş răspunde la telefon şi aş privi ore în şir, pereţii goi. Nu, nu devin EMO. Dar pur şi simplu am început să am momente în care nu mai simt nevoia să vorbesc. Şi nici să mi se vorbească.

Să nu se supere pe mine nimeni. Prietenii mai ales. Îi iubesc la fel de mult. Dar mă simt stoarsă de energie. Nu mă pot detaşa de problemele altora. Le iau asupra mea. Iar telefonul, Doamne, cât îl urăsc uneori când sună!

Mi se pare că ritmul ăsta nebun ne afectează simţirile. Dorm pe repede înainte, visez urât şi mă trezesc la fel de obosită.

Nu mai am timp să respir. Să-mi trag sufletul. Să privesc cerul. Număr weekend-urile. Plecată, lucrez, plecată, lucrez, nuntă, nuntă, iar lucrez. Uff.

Ce mă afectează

Să îmi schimb locuinţa.
Să îmi schimb locul de muncă.
Să mi se mărească, nejustificat numărul orele de muncă.
Să plece...reperele. Oamenii în care eu cred şi la care mă raportez. Cei care contează.
Să ...

Lista e lungă.

Vremuri rele

Mă simt aşa, nu ştiu, dezrădăcinată. Confuză. Obosită. Îmi vine să plâng. Nu am motiv. Dar îmi vine. Poate de oboseală. Poate de dezamăgire. Îmi pare rău. De foarte multe lucruri. Sunt multe de spus. Dar nu le spune nimeni. Toţi tac. Tac. Aşa suntem noi. Toţi. Laşi.

Ieri

Ora 11.00. Telefon amic. OZN-ul nu e OZN iar Ministerul Apărării a trucat nişte imagini.

Ora 13.00. Telefon poliţist. Cum să o găsim pe striperiţa de la metrou?

Ora 17.00 Telefon deţinut. Dacă nu pot să fac o ştire despre un om care e închis pentru că a omorât doi oameni dar nu e vinovat. Pe bune?

O zi plină. De neprevăzut.

La celălalt capăt al firului

Joi seara. Ora 20.00. Sunt în sfârşit, în oraş cu câţiva prieteni. După o lungă pauză. Nici nu ştiu cât a trecut de la ultima ieşire. Sună telefonul. La celălalt capăt al firului, o femeie. Sunt într-un club, aşa că nu aud prea bine. Ies afară. Bună seara, mă cheamă Y, vă sun din partea domnului X. Nu ştiu cine e domnul X, spun. Fac o scurtă revizuire a persoanelor pe care le cunosc cu numele respectiv. Un poliţist şi un fost jandarm. E tot ce îmi amintesc. OK, zic.

Femeia începe să povestească. Cum a candidat la primăria dintr-un sat, undeva în Buzău. Cum primarul a făcut mai multe nereguli. Cum respectivul şi-ar fi adus prietenii să stea degeaba la coadă, pentru ca oamenii din sat să nu apuce să voteze.

Primarul respectiv a câştigat din primul tur. De bucurie ar fi dat ture prin sat cu maşina, de care a legat afişele electorale ale contracandidatului său dar şi câteva pisici moarte.

În fine. Şi aşa mai departe. Habar nu am despre ce partid e vorba. Femeia vorbeşte, vorbeşte. Prietenii mei mă aşteaptă în local. Cu ce pot să vă ajut, o întreb.

Aţi depus vreo contestaţie după alegeri, mai spun. Nu, zice ea. Trece mai bine de un sfert de oră. Primarul e înfierat. Nu mi-a spus cum îl cheamă. Mă întreabă dacă la următoarele alegeri se poate face ceva. Dacă ar putea chema vreun ziarist la faţa locului.

Da, puteţi chema iar dacă e scandal cu siguranţă reporteri vor fi destui, îi răspund. Oricum mai are ceva de aşteptat.

Mai trec cinci minute. La sfârşit mă întreabă, nu vă supăraţi, dar dumneavoastră unde lucraţi?. Mă lasă fără replică. Bănuiam că domnul X, pe care nu l-am "reperat" cu adevărat prin ungherele memoriei mele i-a spus şi unde lucrez.

Aşadar femeia a preferat să vorbească cu mine la telefon, 20 de minute fără să ştie cine sunt.