31 decembrie, 2008
Enrique Iglesias
22 decembrie, 2008
Frânturi
21 decembrie, 2008
La prima oră
19 decembrie, 2008
Colindul minţii
Şi eu am câteodată, aşa muzica mea. O aud tare în creier şi îmi vine să sar în sus pe ritmul ei. Mă abţin desigur pentru că lumea m-ar putea considera nebună.
În mod suprinzător azi acordurile au fost calde. Cred că nu întâmplător aud în cap colinde cântate de voci cristaline.
Îmi vine şi mie să fredonez. De fapt nu am uitat nici acum colindele pe care le-am învăţat la cor, în şcoala generală. Atunci aşteptam Crăciunul şi le cântam părinţilor colindul care mi se părea cel mai frumos.
Acum le cânt în gând. Dar pentru mine e suficient şi aşa.
Neputinţă
Să-l ajutăm pe Victor
Un baietel pe care il cheama Victor are nevoie de ajutor. Are 6 ani si o tumora pe creier. Nu poate fi operat in Romania, a fost acceptat la o clinica din Hanovra, dar pentru asta are nevoie de aproximativ 30.000 de euro. Parintii lui au reusit deocamdata sa stranga 4.000. Raman 26.000.
Ca sa faceti o donatie, trebuie doar sa mergeti la un Raiffeisen. Cu siguranta e unul pe langa unde stati.
Conturile unde se pot depune bani pentru operatia acestui copil
sunt
RO25 RZBR 0000 0600 1084 5707 pentru RON
RO97 RZBR 0000 0600 1114 1619 pentru EUR
Ambele conturi sunt deschise pe numele DAMIAN MIHAELA ROXANA (mama copilului) la RAIFFEISEN BANK S.A.
Pentru orice detalii suplimentare puteti apela 0727907808 sau
0214366104.
07 decembrie, 2008
Moş Nicolae
03 decembrie, 2008
Aseară
23 noiembrie, 2008
Vacanţa pe scurt.
Apoi îmi strecoară în faţă o planşă de colorat. Să vedem care colorează mai frumos, zice el. Trezesc ceva din simţurile mele adormite şi mă străduiesc să pun pe foaia de hârtie ceva din lucrurile învăţate demult - lumină, culoare, umbră.
Vezi, zice Adi. Nu ai venit la mine degeaba. Ai învăţat şi tu să te joci.
Am frunzărit şi câteva dintre scrisorile pe care le-am primit de la prietene în primul an de facultate. De abia cunoscusem ideea de libertate dar mă simţeam total pierdută în Bucureşti, un oraş al haosului. Totuşi atunci aveam nevoie de atât de puţin pentru a fi fericită.
Am citit şi câteva cărţi în scurta vacanţă.
Am reţinut două idei. Ştiu că pentru unii Coelho e un scriitor controversat. Dar mie îmi place. Şi mi-a plăcut ideea de bază din "Brida". Aceea că sufletul pe parcursul mai multor încărnări se divide şi de aceea într-o singură viaţă poţi să întâlneşti MAI MULTE PĂRŢI. Aşa se explică de ce iubeşti de mai multe ori într-o singură viaţă. Desigur cei care au şansa să se regăsească.
Mi-a plăcut şi ideea romanului "Încă o zi". Pe scurt, un jucător de baseball care a cunoscut strălucirea sportivă pentru scurt timp şi şi-a distrus viaţa în alcool se hotărăşte să se sinucidă. Fiica lui îl dispreţuieşte aşa de mult încât nu-l cheamă la propria nuntă. Bărbatul provoacă un accident. Trece printr-un fel de transă şi îşi regăşeşte mama moartă. Mama pe care nu a apreciat-o suficient în timpul vieţii. De la a cărei aniversare a fugit minţind pentru un meci. Povestea e mai complicată. Dar mi-a plăcut ideea. Ce ai face dacă ţi s-ar da încă o zi alături de cei pe care i-ai pierdut. Le-ai spune poate că îi iubeşti mai mult, le-ai cere iertare pentru greşeli, ai repara tot ce ai stricat printr-un imbold al încăpăţânării.
Eu cred în viaţă dincolo de moarte. Mai trebuie spus că personajul din cartea asta îşi revine după accident. Nu ştiu dacă e după un fapt real deşi eu cred că da.
Cam atât din concediu.
14 noiembrie, 2008
Frământări
12 noiembrie, 2008
Mai bine
11 noiembrie, 2008
Analize
10 noiembrie, 2008
Mâine merg la medic
07 noiembrie, 2008
Cea mai urâtă aniversare
04 noiembrie, 2008
Dilemă
03 noiembrie, 2008
Bali
27 octombrie, 2008
Memorie în salturi
Zilele trecute am chemat taxiul. Şi am dat numărul străzii greşit. Parcă ceva îmi suna din alt film când am pronunţat numărul străzii, dar ceva din memoria mea ştia că taximetristul trebuie să ghicească numărul corect. Pentru că am dat detalii suplimentare de localizare.
Numai că, desigur taximetristul n-a ghicit. Ce am făcut eu de fapt? Am spus strada de acum şi numărul de la fosta adresă, de acum un an.
Bineînţeles că am sunat la companie pentru că...taxiul nu a ajuns. Şi nu a ajuns, nu a ajuns.
Într-un final, după vreo trei telefoane m-a găsit. M-am simţit prost că am greşit adresa şi am vrut să mă scot şi să-i spun că m-am mutat de curând, de aia nu ştiu prea bine adresa.
Bine că am tăcut mâlc. Pentru că taximetristul tocmai îmi spune : nu ştiu cum aţi dat adresa greşită, că v-am mai luat o dată de aici.
Bine că am tăcut! Bine că am tăcut!!! Că mă făceam de cacao rău!!!
21 octombrie, 2008
Din nou vise
Azi noapte am visat-o pe bunica. Bunica din partea mamei. Nu ştiu dacă are legătură cu neîmplinirea mea mai veche, aceea că nu am fost la înmormântarea ei. Eram în facultate când a trecut la cele veşnice. Şi eram în sesiune.
Într-adevăr am avut un vis prevestitor dar eram într-o perioadă prea stresantă ca să-i dau atenţie.
Nu voi uita niciodată starea de atunci. Eram fericită, terminasem examenele cu bine şi eram aşa într-o stare de beatitudine. În momentul în care am intrat în casă am ştiut ce se întâmplase. Era un aer greu, apăsător. Şi am întrebat, bunica...unde e.
Murise cam de o lună, cam cât durase sesiunea. Am acceptat greu că a plecat fără să-mi iau la revedere. De atunci o visez obsesiv. Şi întotdeauna e în casa ei de la ţară, acolo unde culmea, mie nu mi-a plăcut să stau niciodată.
Nu am fost genul de copil care să tragă spre casa bunicilor. Nu ştiu, mi-au plăcut mai mult jocurile de oraş, jucate pe maidanul din spatele blocului.
Dar după ce a plecat dintre noi locul ăla (casa bunicii) m-a atras ca un magnet. M-a chemat spre el prin vise nocturne, paradiziace. Vise în care era şi bunica prezentă, întotdeauna. Am visat-o cum îmi deschidea poarta, cum trebăluia prin curte. Întotdeauna am visat-o ACOLO.
Acum casa aia a fost vândută.
Azi noapte eram iar acolo. Era şi bunica şi eu măturam cu un măturoi din nuiele curtea ca să-i fac pe plac. Era cam în paragină pământul şi eu încercam să fac ordine. Aveam aşa o stare de semi-conştienţă şi mă întrebam în vis dacă nu cumva bunica a murit. Apoi o priveam şi eram tare fericită că TRĂIEŞTE. Le-am zis eu că nu a murit, mă gândeam. Le-am zis eu tuturor, uite că trăieşte.
Apoi am smuls o plantă înaltă, aşa ca o buruiană. Şi bunica m-a certat. De ce ai smuls-o? Era singura pe care o mai aveam, mi-a spus. Lasă, că o pun înapoi! I-am replicat. Am tăiat planta în două şi am început să fac gropi în pământ, să replantez totul.
Atunci m-am trezit. Şi mi-am amintit că bunica e moartă. Totuşi am avut o senzaţie de linişte. E greu de explicat dar cele mai multe vise cu ea îmi aduc o senzaţie de împăcare.
20 octombrie, 2008
Vis
19 octombrie, 2008
Dreptul consumatorului
10 octombrie, 2008
Din nou dietă
În total greutatea pierdută până acum variază între cinci, şase kilograme.
09 octombrie, 2008
Analize
Analizele de sânge mă iau întotdeauna cu leşin. Încerc să nu privesc acul, mă gândesc la cerul înstelat şi la marea fascinantă dar degeaba. Am avut situaţii în care am ieşit victorioasă din cabinet, că gata, de data asta sunt bine, iar moleşeala m-a luat după câţiva paşi.
Printr-o conjuctură a destinului azi mi-am făcut analize. Nu e o analiză clasică (cred că de asta am şi acceptat) ci e o chestie aşa generalistă care îţi analizează starea generală de sănătate, vigoarea organelor interne şi predispoziţiile genetice.
Rezultatele mi-au dat fiori. Naiba m-a pus să mă duc la analize!
Aşadar: cu oxigenarea creierului stau cel mai prost. De aici oboseală. Apoi am o lipsă de vitamine. Lista e lungă. Ar mai fi anemie şi lipsă de fier. Imunitatea e scăzută. Posibil bronşită cronică. Neapărat examen endocrinologic pentru că tiroida dă semne proaste. Aciditate ridicată la stomac şi gastrită. Nisip la rinichi şi la fiere. Mai multe vertebre tasate la coloană. Probleme de vedere. Predispoziţii genetice - cancer la intestine şi atrofie musculară.
Uff....Şi ar mai fi. Naiba să le ia de analize! Mai bine să nu ştii nimic. Mai mult m-au pus pe gânduri că dacă e să te iei după medicii aştia eşti bolnav cronic şi nu mai ai nicio şansă.
Medicul mi-a recomandat - plimbări la munte, plimbări în aer liber şi ...CONCEDIU. Pe bune că aşa mi-a zis. Că starea de oboseală a organismului e foarte accentuată.
Totuşi eu cred că ar trebui să-i ascult sfatul, nu-i aşa????
07 octombrie, 2008
Frământări
03 octombrie, 2008
Culmea nesimţirii
Care e culmea NESIMŢIRII???? Să ţipi în fiecare dimineaţă la ora 7 la copiii tăi, atât de tare încât să-ţi trezeşti vecinii cu urlete dar să bubui în pereţi atunci când, aceiaşi vecini au musafiri la ora 21.00 şi se aud voci ceva mai ridicate.
Să baţi în uşa vecinului care stă cu un etaj mai jos şi îşi amenajează apartamentul pe motiv că îţi cade gresia din casă din cauza bubuiturilor.
Să pui manele la maximum, weekend de weekend încă de la prima oră şi să obligi tot blocul să-ţi asculte preferinţele muzicale retarde dar să baţi în ţeavă pentru că, chipurile te deranjează sunetul televizorului vecinilor.
Să arunci gunoaiele de la bucătărie, direct pe geam şi să-ţi scuturi toate jegurile de pături în geamul, al cui oare, dacă nu al... vecinilor???
Să-ţi inunzi vecinul în baie şi să susţii cu neruşinare că nu e de la tine pentru că ....TU NU AI ŢEVI (???!!!!)
Să-ţi izolezi apartamentul şi să decorezi cu această ocazie cu mortar toate pervazele de la etajele inferioare.
Să faci grătar cu prietenii la bătător, chiar lângă bloc.
Să te plângi administratorului că vecinul care stă cu un etaj mai jos te deranjează pentru că ...FACE BAIE NOAPTEA.
Să furi etajerele lăsate de vecini pe casa scărilor şi să le pui cu neruşinare, la tine pe etaj, cu flori, fără să întrebi pe nimeni.
Să-ţi amenajezi apartamentul timp de trei luni şi să dai cu bormaşina la ora 23.0o dar şi în fiecare weekend, la prima oră. Apoi să vii cu o falcă în cer şi cu una în pământ la vecinul de jos pentru că a folosit aspiratorul la ora 21.55 deşi programul de linişte începe la ora 22.00
Toate acestea există. Într-o singură persoană. Are nume de cod ŢĂŢICA. Stă cu un etaj mai sus şi e coşmarul vieţii mele.
29 septembrie, 2008
Vis
26 septembrie, 2008
Sunt sensibilă...
13 septembrie, 2008
12 septembrie, 2008
Ispite culinare
09 septembrie, 2008
Mesaj pentru motociclişti
Da, cred ca am atins infinitul, pentru ca o durere mai mare si o deznadejde ca nu putem face nimic pentru adevar in tara asta nu exista. A fost un an ingrozitor. In fiecare copil care a trecut prin emotia si bucuria rezultatelor de sfarsit de liceu si inceput de alt drum ne vedeam sufletelele noastre ridicate la cer. Este mult prea mult pentru niste parinti care si-au pierdut totul!!!!!!!!
Nu mai avem puterea sa ne adresam la nimeni.... Am incercat sa ma lupt pentru dreptate, dar nu mai suportam cuvintele frumoase spuse in fata de oficialitatile la usa carora batem si de indata ce iesim nu se mai face nimic, chiar mai mult "erorile de procedura" parca sunt aruncate asupra noastra intentionat pentru a ne spune ca nu se va face nimic.
Noi, cele 2 familii am ajuns ca 2 bucati de fier pe care le-a sudat barosul durerii, adica una si aceeasi bucatica de durere cu speranta ca zilele care ne-au ramas le vom duce impreuna sprijinindu-ne unii pe altii.
Va asteptam in data de 13 septembrie in strada Agnita nr.18 in incercarea de a-i face fericiti, acolo sus, pe ingerasii nostri.
Tel 0788.234.083 Mia Dan si 021.220.0807 Fam. Diaconeasa"
04 septembrie, 2008
Vecini
Când planetele se aliniază
27 august, 2008
Despre dietă
25 august, 2008
Cum mi-am început ziua
23 august, 2008
În faţa morţii...
Asta i-a spus un medic astăzi unei mame de faţă cu mine. O mamă care a fost iniţial suspectată că şi-ar fi lovit copilul. Eu una nu cred că l-a lovit. Cel puţin nu ea. Poate concubinul ei. Nu ştiu.
20 august, 2008
Impresii de vacanţă
04 august, 2008
29 iulie, 2008
Poftă
Mai aproape
28 iulie, 2008
27 iulie, 2008
26 iulie, 2008
Prima săptămână
25 iulie, 2008
Motto-ul zilei - nervi
21 iulie, 2008
În aşteptarea orei de iaurt
Tentaţii dulci
Dor de ducă
18 iulie, 2008
Nocturnă
17 iulie, 2008
Stomacul - bombă cu ceas
15 iulie, 2008
Cum mi-am început săptămâna
14 iulie, 2008
Întâlnirea de 10 ani
11 iulie, 2008
Prietenie - oglindă cu două feţe
09 iulie, 2008
Întâlnirea de 10 ani
03 iulie, 2008
01 iulie, 2008
Suedia
În rest oraşul pare părăsit. Cel puţin după-amiaza. Pe o stradă vezi doar trei, patru maşini, doi, trei oameni. Totul pare îngheţat, aşa fără oameni. Nimeni nu fuge după nimeni, nimeni nu pare să se grăbească să ajungă nicăieri. Maşinile circulă cu 30 de kilometri pe oră. Nu glumesc. Pe bune. Un organizator de excursii îmi spunea că asta îi atrage pe turişti, că nu e aglomeraţie. Multă lumină. Asta m-a urmărit peste tot. În Linkoping sunt câteva ore de semiîntuneric pe noapte. În rest, în partea de Nord a Suediei soarele nu apune niciodată vara. Sunt cam patru luni de soare, non-stop.
20 iunie, 2008
Dor de linişte
Să nu se supere pe mine nimeni. Prietenii mai ales. Îi iubesc la fel de mult. Dar mă simt stoarsă de energie. Nu mă pot detaşa de problemele altora. Le iau asupra mea. Iar telefonul, Doamne, cât îl urăsc uneori când sună!
Mi se pare că ritmul ăsta nebun ne afectează simţirile. Dorm pe repede înainte, visez urât şi mă trezesc la fel de obosită.
Nu mai am timp să respir. Să-mi trag sufletul. Să privesc cerul. Număr weekend-urile. Plecată, lucrez, plecată, lucrez, nuntă, nuntă, iar lucrez. Uff.
17 iunie, 2008
Ce mă afectează
Să îmi schimb locul de muncă.
Să mi se mărească, nejustificat numărul orele de muncă.
Să plece...reperele. Oamenii în care eu cred şi la care mă raportez. Cei care contează.
Să ...
Lista e lungă.
16 iunie, 2008
Vremuri rele
11 iunie, 2008
Ieri
Ora 13.00. Telefon poliţist. Cum să o găsim pe striperiţa de la metrou?
Ora 17.00 Telefon deţinut. Dacă nu pot să fac o ştire despre un om care e închis pentru că a omorât doi oameni dar nu e vinovat. Pe bune?
O zi plină. De neprevăzut.
07 iunie, 2008
La celălalt capăt al firului
Primarul respectiv a câştigat din primul tur. De bucurie ar fi dat ture prin sat cu maşina, de care a legat afişele electorale ale contracandidatului său dar şi câteva pisici moarte.
În fine. Şi aşa mai departe. Habar nu am despre ce partid e vorba. Femeia vorbeşte, vorbeşte. Prietenii mei mă aşteaptă în local. Cu ce pot să vă ajut, o întreb.
30 mai, 2008
Furt de identitate
23 mai, 2008
Cură vs ciocolată
Am putut cel mult să fiu mai rezervată. Să mănânc mai prudent. Să renunţ la un fel de mâncare. Să nu mai asociez cartofii cu carnea, la o singură masă, să nu beau sucuri prea multe şi...cam atât. Ideea de dietă îmi dă o foame nebună. Aş mânca non stop. Orice.
21 mai, 2008
Un an de blog
Peste 80 de însemnări şi peste 13.500 de vizitatori. Nu e nici mult, nici puţin. E atât cât a fost să fie. Mulţumesc celor care au fost alături de gândurile mele.