Furt de identitate

În ţara asta ţi se poate întâmpla orice. Ţi se poate fura orice. De oriunde. Chiar şi identitatea.

Cred că, dacă voi mai sta de vorbă cu multe victime ale infracţiunilor de tot felul voi ajunge să fiu, în totalitate paranoică. Jur că nu eram aşa când am venit în Bucureşti. Jur că nu mă temeam de hoţi şi nici nu mă gândeam că omul de lângă mine ar putea reprezenta un pericol. Nici nu-i priveam pe furiş pe cei din jur şi nici nu mi se părea că văd în cei de pe stradă posibili infractori.

Dar acum văd. Stau în maşină în parcare şi blochez uşile de teamă să nu fiu atacată iar vreo gaşcă de puşti minori să deschidă uşile şi să-mi smulgă geanta. Mă uit de o mie de ori în tramvai la cei care depăşesc aşa numitul spaţiu intim şi mă sufocă. Când vin acasă privesc cu atenţie uşa, din capătul scărilor şi mă întreb dacă nu cumva mi-a spart cineva casa. Într-un cuvânt sunt paranoică.

De curând am o nouă obsesie. Asta o depăşeşte pe toate. Am crezut întotdeauna că multe dintre înşelăciuni sunt posibile şi datorită credulităţii oamenilor. A naivităţii. A prostiei. Credem toţi că putem câştiga. Că dacă cineva ne promite că dacă-i dăm un leu el ne va da înapoi de zece ori mai mult într-un timp scurt, asta se va şi întâmpla (vezi cazul fraudei consultantului de asigurări Allianz Tiriac). Că mai putem fi iubiţi când am ajuns la prăpastia vieţii de un partener cu cincizeci de ani mai tânăr ca noi (metodă folosită de gruparea Mandatarii care a escrocat zeci de bătrâni din sectorul 5 şi a reuşit să pună mâna pe casele lor).

Ceea ce am văzut zilele trecute a depăşit însă orice închipuire. PUTEM RĂMÂNE FĂRĂ IDENTITATE. Asta mi s-a părut înfiorător. Ce înseamnă să rămăi fără identitate? Te poţi trezi ca într-un coşmar că cineva te-a căsătorit cu un act fals. Apoi ţi-a falsificat cartea de identitate şi a întocmit şi un certificat de deces. Ai murit. Dar nu ai înviat. Casa ta ai lăsat-o moştenire, cui oare, decât soţului tău fictiv, membru al lumii interlope şi infractor cu ştate vechi. Care ţi-a vândut casa sau terenul pe care îl ai de câteva ori prietenilor lui până când, în final a găsit un cumpărător de bună credinţă care a dat pe bun, banii care îi valorează pe piaţă. Iar cumpărătorul vine îţi schimbă yala de la casă, se mută acolo. Şi îţi arată şi actele încheiate la notar, documente care atestă că ...EL E PROPRIETAR. Stai şi te judecă atunci de poţi cu omul. Care a pierdut sute de mii de euro. Pare o piesă proastă, de teatru, dar din păcate nu e. Toate astea se întâmplă în timp ce tu păstrezi cu sfiinţenie toate actele originale într-un sertar şi ai fiecare chitanţă care îţi atestă proprietatea asupra unui teren sau asupra unei case. Nu faci nimănui nici o copie. Şi ştii că totul este în regulă.

Înfiorător e că omul de la cadastru, UN FUNCŢIONAR PUBLIC a scos pentru gruparea de mafioţi din registre ACTUL TĂU DE PROPRIETATE. Pentru câteva ore. Suficiente pentru ca pe piaţa neagră, casa ta, terenul tău să se vândă cu acte false. Pentru escroci un act de identitate falsificat e floare la ureche. Au atâta tupeu încât unii, urmăriţi internaţional se legitimă cu actul falsificat în faţa oamenilor legii şi NIMENI NU ÎŞI DĂ SEAMA. De ce? Pentru că falsul este identic cu originalul. Cartea noastră de identitate nu are elemente de siguranţă. Practic, oricine poate falsifica pe calculator un buletin. Cu un buletin falsificat identitatea ţi-a fost furată. Se folosesc datele tale şi poza altcuiva. Se pot lua credite, se pot vinde case, ţi se poate lua totul.

În calculatoarele falsificatorilor s-au găsit sute de ştampile. Peste 500. Toate instituţiile statului, practic. Primării, ministere, notariate.

Apropo. Mulţi dintre escroci lucrează cu notarii. Notarilor le convine . Chiar dacă ştiu că vânzarea e fictivă. Adică cu acte false. Îşi iau în numai o oră comisioane de zeci de mii de euro.

Tu ca proprietar îţi plăteşti impozitul. Asigurările. Dările. Iar cel de la primărie, omul de la taxe locale face copii xerox cu actele tale, cu datele tale. Le dă escrocilor. De aici până la fraudă nu mai e decât un pas.

Ştiu că fiecare se gândeşte NU MI SE POATE ÎNTÂMPLA MIE. Pe mine asta m-a speriat - CĂ I SE POATE ÎNTÂMPLA ORICUI. Sincer, eu pe funcţionarii ăia i-aş închide. Pe viaţă. Pentru că au contribuit din umbră la zeci de vânzări ilegale. Până acum, poliţiştii au în lucru vreo 130 de terenuri şi locuinţe cu probleme.

Cică singura posibilitate prin care poţi verifica dacă mai eşti sau nu proprietar pe un bun, poate o moştenire, poate o casă închiriată este să mergi să îţi plăteşti impozitul.

Cu alte cuvinte, poţi fi înşelat şi fără să fii naiv. Şi fără să fii credul. Şi fără să fii fraier. Pur şi simplu.

Cred că dacă vedeam toate actelea alea false mai demult nu mai cumpăram niciodată o casă. Teama m-ar fi paralizat. Acum mă lupt doar, cu paranoia.