Gânduri de pe o planetă cu maci

foto: www.lolafactory.wordpress.com

"Pe planeta albastra, unde ea tocmai se nascuse a ramas o mama plangand, intrebandu-se de ce i-a fost luat darul. Pentru ca Viata e doar dragoste, dragoste pura, vazand-o cum s-a intristat ii spune ca fiecare intamplare are un rost. Ca darul i-a fost dat si nu luat. Altfel cum ar primi acum atatia maci trimisi de un etern copil fericit?" - Lola, Planeta cu maci

Nu mai încape îndoială că Sofia trăiește acum într-o minunată planetă cu maci. Când spui Rai, spui în același timp lumină și bucurie. Un gând bun a plecat zilele acestea din America, a prins viață și suflet în Portugalia și a ajuns cu bine la București. Prietena mea, Ana-Maria Cocea, care locuiește acum la mii de kilometri depărtare, tocmai în America mi-a trimis un dar minunat, via Portugalia (Lola Bee Lou). Un șirag de mărgele, pictate cu suflet și în același timp, o poveste despre planeta cu maci a Sofiei. Când aveți timp, merită s-o citiți.

Pe mine m-a făcut să plâng pentru că mi s-a părut incredibil cât de bine a reușit să scrie Lola, despre noi, despre mine și despre Sofia, deși nu ne cunoaște. Simt că unele mesaje vin de dincolo de noi, chiar de pe planeta despre care scriam mai devreme. De aceea cred că Sofia are rolul ei, în această poveste. Un rol palpabil și real. Sofia îmi trimite de peste tot îmbrățișări și maci. Îmbrățișări de copil iubitor care cunoaște inima mamei sale. Care simte când mama ei plânge sau își ridică ochii spre Cer. 

Mulțumesc, Ana-Maria Cocea și Lola Bee Lou. 

foto: www.lolafactory.wordpress.com

Bucuria serii

Vine de la Miruna. Miru a pictat astăzi un frumos tablou, cu gândul la ea, cu gândul la Sofia.

Sofia cu maci. Mulțumesc mult, Miru!

Sofia cu maci

Acatist de mulţumire "Slavă lui Dumnezeu pentru toate", Marian Moise

În memoria Sofiei...

Alina, de la Crazy Design, mi-a făcut un dar de suflet și a schimbat interfața grafică a paginii Asociației "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou". Alina a făcut și trei bannere, pentru cei care vor să facă trimitere de pe pagina lor, spre pagina asociației. 

Pentru a posta bannerul pe site-ul vostru, trebuie să copiați unul dintre codurile trecute sub fiecare banner și să-l introduceți în căsuța de widget. Codurile le găsiti aici. Multumesc.

        Banner 300x300px

        Banner 200x200px

        Banner 150x500px

Donează 2 la sută din impozit către Asociaţia "Sfântul Nicolae şi Sfântul Efrem cel Nou"

sursa foto: www.operatiepesufletdeschis.blogspot.com

"Pic cu pic se face marea", spunea cineva. Sunt cuvinte simple care se potrivesc demersurilor noastre.

Cu puţin de la fiecare am reuşit de fiecare dată să facem fapte bune. De aceea vă cerem ajutorul prin redirecţionarea a 2 la sută din impozitul pe venit, către asociaţia noastră.

De ce? Pentru că aceşti bani merg oricum la stat. Şi pentru că fiecare poate alege cum să fie cheltuiţi. Şi poate face astfel o faptă bună. Fără să coste nimic. 

De multe ori comoditatea şi birocraţia ne taie elanul. La un calcul simplu, sumele  rezultate din "2 la sută din impozit" pentru un singur contribuabil pornesc de la 10 lei şi depăşesc 100 de lei, la venituri care sar de echivalentul a 1000 de euro pe lună. 10 lei înseamnă două ciocolate pentru un copil sărac, înseamnă câteva caiete, înseamnă câteva medicamente pentru un tânăr paralizat, imobilizat la pat. 10 lei sunt o avere, atunci când nu îi ai. Cu 10 lei poţi face o bucurie. Iar cu 20 de lei poţi face mai mult. 

Încă de când am înfiinţat această asociaţie nu ne-am propus să facem fapte mari. Nu ne-am propus obiective greu de atins. Am vrut doar să continuăm ceea ce devenise un firesc, să-l îmbrăcăm pe cel gol, să dăm de mâncare celui flămând... O activitate care pornise deja cu câţiva ani în urmă, fără "hârţogăraie" şi denumiri oficiale, din suflet și cu multă pasiune.

Dacă facem câţiva copii săraci bucuroşi, dacă reuşim să hrănim un copil flămând, dacă putem să cumpărăm medicamente, din când în când, pentru cei aflaţi în suferinţă, dacă reuşim să găsim un adăpost pentru cineva care doarme sub cerul liber, dacă reuşim să aducem un zâmbet pe chipul unui copil bolnav sau puţină alinare unei mame care-şi veghează copilul chinuit de durere, dacă putem susţine educaţia unui copil cu potenţial, noi suntem mulţumiţi. O mulţumire, ca un sentiment amestecat. Un sentiment amestecat cu dorinţa de-a face mai mult. 

La fiecare faptă bună ne gândim că poate de acolo de Sus, fetiţa noastră, Sofia ne zâmbeşte şi se bucură alături de noi. 

De fiecare dată le mulţumim sfinţilor pentru că ne-au trimis ajutor prin oameni şi îi cerem lui Dumnezeu să ne dea smerenie, pentru ca milostenia tuturor să ajungă acolo, Sus.

Scrisoarea aceasta este o scrisoare către tine. O scrisoare către tine, cel care poți redirecţiona către asociația noastră, aşa cum prevede Codul Fiscal, 2 la sută din impozitul pe veniturile obţinute în anul anterior, în cazul de faţă, pentru anul 2013.

Este o scrisoare către cei care sunt salariaţi şi către cei care obţin venituri şi din alte surse (venituri independente) și vor să susţină asociaţia noastră, Asociaţia "Sfântul Nicolae şi Sfântul Efrem cel Nou".

Cei care au venituri exclusiv din salarii trebuie să completeze declaraţia 230, iar cei care obţin venituri din mai multe surse sau venituri din acţiuni independente (drepturi de autor, chirii, dividente etc.) trebuie să completeze declaraţia 200.

Aici găsiţi ambele declaraţii, completate deja cu datele asociaţiei noastre. Este suficient să le descărcaţi şi să le completaţi cu datele dumneavoastră.

Pentru venituri din salariu, descarcă şi completează: 

FORMULARUL 230

Pentru venituri şi din alte surse, descarcă şi completează:

FORMULARUL 200 

Formularele se pot depune personal, până pe 23 mai 2014, la Administraţia Financiară de care aparţineţi, sau se pot trimite prin poştă. Dacă doriţi să trimiteţi dumneavoastră direct, formularele prin poştă, puteţi afla care este adresa Administraţiei Financiare de care aparţineţi aici.

Dacă aveţi mai mulţi prieteni care sunt arondaţi la aceeaşi administraţie financiară puteţi trimite într-un singur plic, toate declaraţiile completate cu toate datele. 

Dacă obţineţi numai venituri din salarii (adică dacă trebuie să depuneţi doar declaraţia 230) puteţi să ne trimiteţi nouă, până pe 15 mai 2014, declaraţia gata completată cu datele dumneavoastră şi semnată. Iar noi ne vom ocupa şi vom trimite formularele apoi, prin poştă.

Formularul 230 se poate trimite:

• prin e-mail: mailulasociaţiei@gmail.com (formularul se va trimite scanat).

• prin poştă: Asociaţia "Sfântul Nicolae şi Sfântul Efrem cel Nou", Şoseaua Iancului, nr. 37, bl. 103 B, sc. A, et. 7, ap. 27, sect. 2, Bucureşti. 

Ne puteţi ajuta şi dacă distribuiţi formularele, în rândul prietenilor dumneavoastră, pentru a le completa cu datele lor.

Pentru formularul 230 nu este obligatorie ataşarea fişei fiscale primite de la angajator. 

Observaţie: Nu este nevoie să completaţi rubrica "suma", pentru că organul fiscal calculează şi virează suma admisă, conform legii. 

Dacă doriţi să vedeţi care sunt categoriile sociale pe care le susţinem puteţi citi statutul asociaţiei. Despre acţiunile noastre umanitare puteţi afla mai multe informaţii, aici.

Suntem o asociaţie mică şi nu ne-am propus fapte mari, doar bucurii mici, pentru cei aflaţi în suferinţă.

Doamne, ajută!

Pentru alte detalii suplimentare vă rugăm să ne contactaţi: mailulasociaţiei@gmail.com

Vă mulţumim tuturor!

Oamenii pe care-i cunoaştem ca să se schimbe ceva în noi...

... sunt şi oamenii pe care-mi doresc să-i ajutăm.

Primul ar fi Cristian Radea, un tânăr de 22 de ani care a rămas paralizat în urma unui accident de circulaţie.

Apoi mă gândesc la o familie numeroasă, cu 9 copii, familia Prepeliţă. Ultimul s-a născut la începutul acestei săptămâni. 

Toate detaliile le găsiţi pe blogul asociaţiei noastre, Asociaţia "Sfântul Nicolae şi Sfântul Efrem cel Nou".

Scrisoare către Sofia (V)

Am uitat să-ți spun mami, că uneori vreau să fug din lumea reală. Am zile în care nu mă mai regăsesc în nicio luptă. Nicio luptă nu mai pare să fie a mea, sau nu pare să fi fost vreodată și a mea.

Vreau să fug din lumea reală și clipele nu mi se mai par multe. Clipele nu mă obosesc. Pot sta, doar eu și clipele, față în față, să ne privim, fără să ne adresăm nici măcar o minciună. În fața timpului nu poți să minți. Nici măcar față de tine. Atunci ești sincer, sincer. Atunci poți să recunoști și durerea, și neputința și toate. Atunci poți să vorbești despre dor, despre inimi golite de conținut, despre dorințe năruite, despre vise nerostite și mai ales despre teama de-a le rosti - cuvântul ți-ar putea răpi poate ideea, ideea că visul va deveni ceva real, atât de real încât să-l poți mirosi și atinge.

Mami, eu niciodată nu voiam să fug din lumea reală. Mie îmi plăcea în lume, cu  forfota și adrenalina ei. 

În fața spitalului în care ai venit pe lume mă simt la fel ca acum cinci luni. Corpul îmi tremură iar, incontrolabil. Mi-e prea greu să stau să aștept pe holul în care există o ușă în fața căreia știu că am așteptat cândva. O singură dată am stat în fața acelei uși. Și am așteptat ca tatăl tău să semneze actele tale de deces. Am așteptat cu privirea stinsă, în timp ce o femeie, cu mintea rătăcită mă întreba ce am pățit... Și când i-am spus, mi-a spus că ea și-ar smulge părul din cap, dacă ar fi în locul meu. Și nu am putut să-i spun nimic, mami. Nimic, nimic. 

Holul era gol în astă seară, doar două femei vorbeau gălăgios despre copii, relații intime și cam orice nu ți-ai dori să auzi, niciodată, pus așa pe tapet, despre un străin.

Dar eu mă vedeam pe mine, mami, la internare. Și nu puteam să mă controlez. Durerea era din nou acolo, puternică și de nestăpânit.

Medicul m-a întrebat dacă mi-am mai revenit puțin, dacă am reușit vreun pic să trec peste, pentru că tot așa de tristă par, ca atunci.

Nu prea știam ce să răspund.

Am răspuns că, da, un pic. Deși nu pot să cuantific acest pic, care se poate topi oricând, așa cum prăpastia se poate adânci în orice clipă. Ca acum, mami, când mi-e dor. Mi-e dor și sunt din nou în caruselul acela cu durere.