Am scris

despre dorinţe şi abandon aici.

Mesaje

sursa foto: www.blog.photostudio.ro

Lucruri îngropate

în nisip.

Străzi necunoscute,

Ţări necunoscute.

Clădiri luxoase,

frumos luminate.

Şi o străină

Vorbind

despre

credinţă.

La doi paşi de apă,

La doi paşi

de mare.

Noi,

aşezate

în cerc.

Ca strămoşii noştri,

în jurul focului.

Străina ne-a dat

câte-o

carte.

Nu am reuşit

să reţin

nici titlul,

Nici sensul.

Viziunea

Pictură de Anna Ravliuk

Stau într-o redacţie de îngeri. Stau lângă birouri. Uneori tastează la calculator. La fiecare birou, un coleg şi un înger.

Sunt foarte puţine locuri libere. Locuri fără îngeri.

Îngerii sunt liniştiţi şi cuminţi. Au aripi lungi şi albe. Feţe prelungi şi luminoase. În jurul lor, aerul este imaterial şi translucid. Unii au aripi ce ajung până la pământ. Mai ales cei care stau aşezaţi pe scaune. Alţii sunt înalţi şi subţiri. Aceştia stau în picioare, ca să nu li se îndoaie aripile.

Când cineva vrea să ţipe, îngerul lui dă uşor din aripi. Cuvintele se destramă, iar literele se risipesc în eter. Prind formă doar cuvintele rele ale celor fără înger. Nu au înger pentru că l-au alungat chiar ei. Cuvintele astea cad greu pe birouri. Se lovesc uneori de podea, cu forţa unor pietre. Sparg tot şi formează găuri acolo unde ajung.

Îngerii sunt preocupaţi. Dar senini. Nu-şi vorbesc dar par totuşi să comunice între ei. Prin priviri, prin gânduri.

Îngerii vorbesc însă cu oamenii care stau la calculatoare. În timp ce aceştia scriu despre pensii, salarii, crime, politicieni sau accidente îngerii le vorbesc despre iubire, prieteni, bucurie, lumină, natură, rugăciune, speranţă, muzică, creaţie.

Nu-şi ascultă toţi îngerul. Unii stau absenţi. Nu-l aud. Alţii zâmbesc aşa, ca pentru ei. Sunt cei care simt vocea lăuntrică.

Îngerii nu ţipă. Vorbesc, dar nu ţipă. Se îndepărtează însă puţin, câte puţin când destinatarul nu-i ascultă. Când vocea omului e mai puternică decât a lor. Când raţiunea vorbeşte şi îngroapă inima.

Tu când ţi-ai ascultat ultima oară îngerul?

Rugăciune

sursa foto: www.ilincanatanael.wordpress.com

Smulge-mă

Doamne,

de aici.

Fă o minune

şi aşează-mă

Acolo unde iubirea

mea

pentru oameni

Poate prinde

aripi.

Sau arată-mi

Cum să fac

din suferinţă

Un pod

Peste suflete.

Acorduri

sursa foto: www.culinar.freshnet.ro

O melodie dulce

ca o ciocolată caldă

încălzită la foc mic.

O voce guturală

care îmi răscoleşte

sufletul.

Alerg desculţă

Pe străzile din interior

Iar părul îmi flutură

Liber,

Mângâiat de vânt.

În mâini,

un bulgăre de aur

Şi cuvinte care frig.

Taine dezvăluite

la lumina lunii

Şi un chip,

al Lui

Care-mi zâmbeşte

Din tuşa pensulei.

Am scris

despre gânduri, viaţă, vremuri aici.

Ziduri

sursa foto: www.folk4noi.wordpress.ro

Unde mă uit
Văd ziduri.

Şi le ridică

oamenii.

Cuvintele

nu ajung.

Nici zâmbetele.

Bucuria

devine tristeţe.

S-o ajutăm pe prietena mea Carolina

Icoană pictată de Carolina Tănase

Carmen Dragomir de la Jurnalul Naţional a scris un articol minunat despre prietena mea Carolina Tănase. O pictoriţă care pictează cu sufletul. Iar rezultatul se vede în icoane, pe care le zugrăveşte prin multă rugăciune.

Dacă doriţi să o ajutaţi puteţi să comandaţi picturi sau icoane trimiţându-i un mail la adresa kalyrona_007@yahoo.com. Pentru orice alt fel de ajutor sau pentru comenzi puteţi s-o sunaţi la numărul 0749.235.356

Vă mulţumesc tuturor!

Frica

sursa foto: www.mariusgrozea.blogspot.com

S-a ascuns

în mine frica.

Și-a amenajat

un pat,

în stomac.

Stă comod.

Uneori camera fricii,

are culoar

spre inimă.

Când

închide

ușa

stomacului,

Fluturii de acolo

se zbat

Iar inima

nu-și

găsește locul.

Uneori

tremură

la fel ca fâlfâitul unei aripi,

Alteori simt că se stinge

Gâtuită

de spectacolul

odios

al fricii.

"La început a fost cuvântul..."

sursa foto: www. povestiadunate.blogspot.com

Toate sunt cuvânt.

Noi suntem cuvânt

Născuți din litere

de iubire.

De aceea

Nu avem voie

să schingium

Literele,

pentru că

Ne mutilăm

de fapt, sufletele.

Pe trepte

sursa foto: www.ilincanatanael.wordpress.com

Amestecate.

Vegheată de îngeri

Și chinuită de demoni.

Cernută ca făina de la moară.

Treime Presfântă,

Maică Preacurată,

Îngeri,

Energii luminoase

trimise

de la mii de kilometri distanță.

Gânduri blânde.

Tot mai multe semne.

Tot mai multe vise.

Orașe futuriste

Dintr-o lume pe care nu o cunosc.

Și medici trași la față,

care vor să pună

stăpânire

Peste sufletul meu.

Călugări îngeri,

îngenunchiați

pe același altar

pe care l-am împărțit

într-o altă viață.

Și neputințe.

Oameni pe care îi recunosc

Și oameni de care vreau să uit

Frați pe care îi regăsesc

Și surori pe care nu am putere

să le ajut.

Și între toate

eu.

Între toate

noi,

Între toate

e

lecția

iubirii

care nu judecă,

care nu se teme,

care nu depinde,

nu se leagă

și care nu leagă

pe nimeni.

În contratimp

sursa foto: www.mariusgrozea.blogspot.com

Frig.

Degetele îngheață

pe tastatură,

Cuvintele

sunt prea multe,

sau prea puține,

Ca să se potrivească

toate

în felia

Ce urmează a fi

dăruită.

Timpul se lipește

încăpățânat

de oala adevărurilor

de neatins.

Și nu-mi lasă

prea multe de făcut,

Sau mă face să le evit

pe cele esențiale.

Mă învârt și caut.

Nimeni nu are resturi

de timp.

La coadă nu se vând

nici ore, nici minute,

nici secunde.

Fiecare cu timpul lui.

Trebuie să ne încadrăm

în el,

dacă vrem să trecem DINCOLO.

Pilda zilei

sursa foto: www.last.fm

Cel mai greu examen pe care trebuie să îl dăm în fiecare zi este acela de a vedea în orice om un frate și un fiu al lui Dumnezeu.