În ultimul timp găsesc prin casă, gărgăriţe. Sau buburuze. Nu ştiu cum să le spun. Eu cred că sunt de la tine. Aşa îmi imaginez, că nu pot intra pur şi simplu pe geam, încercând să se încălzească puţin.
Eu cred că sunt de la tine. Că le scuturi la noi în cameră pe parchet, ca să-mi arăţi că ACOLO, la tine, sunt buburuze, maci şi fluturi.
Pentru că numai tu ai putea să-mi trimiţi fluturi şi buburuze. Deci buburuzele sunt de la tine. Cum şi fluturii au fost.
Prima era galbenă cu stropi negri. Am găsit-o pe jos în timp ce mă rugam. Voiam un semn.
A doua mi-a adus-o tati, din sufragerie. Era roşie cu picături negre.
Ne-ai trimis deci fiecăruia câte una. Ca să ne arăţi că ne iubeşti pe amândoi la fel de mult.
Nu am omorât nicio bubuzură, să ştii! Şi nici nu am aruncat-o afară. Ca să îngheţe de frig. Le-am pus pe amândouă în crăciuniţa cu frunze roşii, din fereastră.
După o vreme le-am căutat şi nu le-am mai găsit. Probabil ai venit şi le-ai luat înapoi. Le-ai trimis doar în vizită şi apoi le-ai luat înapoi.
