"Teodora si Sofronia sunt strabunicile din partea mamei, Safta si
Iuliana sunt bunicile tatalui meu, Anastasia este bunica si Elena mamaie, toate
femei intelepte, cu nadejde, credinta, dragoste si frica de Dumnezeu pentru ca
au avut grija de neamul lor, lasand dupa ele urmasi. Asa au invatat de la
mamele, bunicile si strabunicile lor, care sunt sigura ca au invatat toate
acestea intr-un trecut indepartat de la vreo sfanta mucenita, poate chiar de la
Sfanta Mucenita Sofia. O femeie care chiar daca nu a suferit cu trupul, cu
inima a pătimit mult pentru Hristos. (...)
Am intalnit de-a lungul timpului foarte multe persoane, dintre care
unele mi-au devenit atat de apropiate precum familia mea. Dintre acestea, trei
imi sunt adanc infipte in inima si minte. La doua dintre ele le stiu si numele:
prietena mea Victorita, care intr-o fractiune de secunda mi-a devenit precum o
fiica si pentru care, cu dragoste materna, m-am rugat pret de 5 zile sa se
vindece si trupeste, asa cum s-a vindecat sufleteste, si Sofia pentru care
mamica ei Nicoleta s-a rugat infinit de mult sa vina pe lume si sa traiasca.
Victorita si Sofia, sunt acum fericite, pentru ca dupa 7 luni
pentru prima si 5 zile de suferinta pentru a doua, au reusit sa
ajunga in Imparatia lui Dumnezeu, si chiar sa Il vada pe Dumnezeu, ba mai
mult, sa-i si multumeasca Lui Dumnezeu, la fel cum fac multi copii fericiti,
zilnic, fiind saraci cu duhul si curati cu inima.
Pe cea de a treia nu o cunosc decat din vedere si doar Dumnezeu stie de
ce am intalnit-o doar de trei ori pana acum. Nu ii stiu numele dar din
cele cateva vorbe pe care le-am schimbat, am inteles ca am intalnit-o in trei
momente importante din viata ei. Prima data, am intalnit-o, in urma cu 13 ani,
in Postul Mare, in Sambata lui Lazar, am vazut-o plangand in hohote si am
intrebat-o ce i s-a intamplat: repeta intr-una ca este
cea mai mare pacatoasa, pentru ca a pierdut cu voia ei, ceea ce Dumnezeu i-a
daruit. Nu am stiut ce sa ii spun dar m-a pufnit si pe mine plansul si
imediat m-am trezit intreband-o daca se spovedeste. Mi-a promis ca isi va cauta
un parinte duhovnic.
Anii au trecut si intr-o iarna, am vazut-o inconjurata de foarte multi
copii; era trista si fericita in acelasi timp si pentru ca nu am vrut sa ii
stric acel moment, cu toate ca as fi vrut sa o intreb multe, doar am
privit-o.
Anul trecut, am zarit-o pentru cateva clipe in toamna, cand se inchina
la Moastele Sfintilor Imparati Constantin si Elena, ale Sfintilor Dumitru, si
Nectarie, pe Dealul Patriarhiei si mai apoi in iarna la Moastele Sfantului
Spiridon. Era atat de fericita, incat dupa Sfanta Liturghie, am oprit-o un pic
si i-am spus ca este pentru prima data cand inteleg ce mare putere are
Dumnezeu, cum poate El sa transforme o femeie ingreunata de griji si cazuta la
pamant intr-o femeie fericita.
Nu cred ca si-a amintit ca ne-am intalnit cu multi ani in urma, nici eu
nu i-am reamintit, dar mi-a spus ceva ce m-a facut din
nou sa plang: faptul ca dupa multi ani de nelinisti si cautari, L-a descoperit
pe Dumnezeu foarte aproape de ea, in cei pe care de multe ori i-a judecat si
i-a invinovatit de greutatile ei:. Era atat de fericita cand imi spunea
toate acestea, incat mi-am dorit sa fiu eu in locul ei. Parca citindu-mi
gandurile a continuat: "Daca nu as fi suferit atat de mult, nu
as fi fost astazi atat de fericita si nu as fi aflat niciodata ce oameni sfinti
au trait inaintea mea. Pentru mine, astazi parca Mos Craciun a coborat pe
pamant, trimis de toti mosii din neamul meu. La fel am simtit si in vara,
de Rusalii, ca Maica Domnului, m-a luat de mana, printr-o batranica si m-a
ferit de un accident."
Era fericita! Am stat de vorba si cu toate ca era ger afara,
simteam caldura din inima ei. Intrebarea mea a fost scurta si concisa:
- Cum de esti atat de fericita?! Raspunsul a fost sincer si
copilaresc:
- Nu stiu! Stiu doar ca acum ascult de sot si
de duhovnic si nu mai incep nimic fara sfatul si binecuvantarea lor. Mi-a fost
greu sa ascult de ei, pentru ca eram foarte incapatanata si mandra dar
multumesc lui Dumnezeu ca inca din copilarie am intalnit mereu oameni, unii
buni, altii rai. De la fiecare am invatat cate ceva, deci pentru mine toti sunt
ca niste binefacatori. care m-au ajutat sa capat incredere in oameni si in
sfinti. De cativa ani, pentru fiecare bucurie sau suparare, am multumit
Sfantului ocrotitor al persoanei care m-a bucurat sau care m-a suparat, citindu-i Viata si Acatistul si mergand la biserica de ziua lui. Unii poate
cred ca am innebunit, altii poate cred ca imi pierd timpul dar eu stiu ca
am castigat in felul acesta mult timp: pentru mine si pentru cei dragi.
O ascultam cu gura cascata, cum se spune, pentru ca vroiam sa o
intreb cum se numeste dar in acelasi timp imi doream si sa o ascult cat mai
mult. Ne-am despartit fara sa aflu cum o cheama dar promitandu-i ca voi spune
si altor femei ca Dumnezeu exista chiar in inimile lor,
la fel cum exista in Inima Maicii Sale, dar trebuie mai intai sa planga mult si
sa se roage Maicutei Domnului, ca impreuna cu un parinte duhovnic, sa
scoata samanta de scandal si de ura, incoltita in inima si in minte
si apoi sa planteze ca si cum si-ar sadi o gradina, ganduri milostive si
impaciuitoare, redobandind in acest fel pacea, bucuria si celelate roade ale
Duhului Sfant: credinta, nadejdea, facerea de bine, indelunga rabdarea, curatia,
infranarea, dragostea, nadejdea.
(...) Astazi, de ziua Sfintei Mucenite Sofia, si a fiicelor sale Pistis
(Credinţa), Elpis (Nădejdea), si Agapi (Dragostea) mi-am respectat
promisiunea si am scris si sper ca intr-o zi sa aflu si cum se numeste
aceasta femeie care mi-a aratat ca viata este chiar frumoasa si merita traita,
nu numai rastalmacita, pentru ca stiu sigur ca Maica Domnului a trimis-o in
viata mea, chiar si pentru doar cateva scurte intalniri.
Am scris astazi aceste randuri si in memoria Sofiei, intrata de prunca
in vesnicie, in memoria Victoritei si a Cosminei, intrate in vesnicie precum
pruncii, botezate si impartasite cu Trupul si Sangele Lui Hristos, Fiul
Lui Dumnezeu, in memoria altor fetite si femei, Ana, Susana, Violeta,
Anisoara, Maria, Emilia, Constanta, Elena, Alexandra Simona, Madalina,
Andra Ioana, Roberta, Marina Denisa, Alexandra, care au trecut in vesnicie si prin
botezul lacrimilor izvorate din boala si necazuri, spre vesnica pomenire
a tuturor femeilor care si-au purtat crucea privind increzatoare la Maica
Domnului, dar si spre iertarea pacatelor acelor femei care inselate de cel rau,
nu au mai putut sa traiasca.
Sper ca veti primi cu drag cele scrise si va veti inscrie in
aceasta toamna la cea mai frumoasa scoala, Scoala Vietii Vesnice si
Adevarate, ale carei lectii se desfasoara in Biserica si se numesc Sfinte
Slujbe, care va vor descoperi Sfinte Taine. Fara aceste Taine Sfinte, riscam sa
ramanem vesnic saraci, tristi sau rai, plini de ura, adica vesnic
nefericiti. Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva! Dar pentru aceasta, suntem si
noi datori sa incepem sa purtam timp de noua luni, pana in vara, sarcina pe
care Sofia nu a fost nevoita sa o poarte, sarcina cunoasterii binelui si a
raului, sarcina inteleapta ce ne conduce spre Viata, doar daca o purtam in
Biserica, asistati si indrumati de parintii duhovnicesti. Amin!"
