Conversație

sursa foto: mattstone.blogs.com

Stau singură

și vorbesc

cu Dumnezeu,

Despre toate.

Uneori îi spun

că nu-mi plac

oamenii.

E un paradox

că nu-mi plac!

Tocmai mie,

Care nu pot să trăiesc

Fără ei,

Mie, care le-am

căutat mereu

prezența.

În astfel de momente

îi cer lui Dumnezeu

Să-mi dea,

dacă se poate,

mai mulți îngeri

Să vorbesc cu ei!

Să-mi odihnesc

Sufletul

pe aripile lor

Mari și albe,

Să mă scufund

În atingerile lor,

Incredibil de pufoase,

Mătăsoase și calde,

Aproape netactile.

Îngerul meu

Nu e niciodată

Obosit,

Dar eu sunt.