pentru că m-am ridicat singură din pat...
pentru că pot să-mi folosesc singură şi mâinile, şi picioarele...
pentru că respir doar cu ajutorul plămânilor mei...
pentru că dorm în patul meu de acasă...
pentru că pot să simt mirosul cafelei, pentru că aud cel mai mic zgomot şi pentru că văd...
pentru că am prieteni care mă sună să mă întrebe ce fac, dacă mi-e bine, dacă sunt veselă sau tristă...
pentru că orice supărare se risipeşte când mă cuprind două braţe iubitoare...
Chiar ai o multime de motive sa fii recunoscatoare!
RăspundețiȘtergereChiar sunt!
RăspundețiȘtergereavem atatea lucruri bune in viata noastra pt care sa multumim... si sa fim recunoscatori !!!
RăspundețiȘtergeremultumesc ca mi-ai amintit !
Ce frumoooossss!
RăspundețiȘtergereSa iti dea Dumnezeu motive de recunostinta in fiecare clipa a vietii tale!
@Giani
RăspundețiȘtergereUităm aproape mereu să mulţumim. Credem că totul ni se cuvine. Ni se cuvine să vedem, mirosim, auzim.
Obişnuinţa de a ne ridica singuri din pat, de a merge pe propriile picioare nu mai e motiv de recunoştinţă. Mulţumim pentru lucrurile bune doar atunci când le pierdem sau dacă le pierdem.
Atunci apreciem soarele care răsare şi toate acele mărunţişuri care ne fac viaţa frumoasă.
@Iuli
Şi tie, draga mea.