 |
| sursa foto: www.bizantinicons.blogspot.ro/ |
Simt că încet, încet te desprinzi. Doar o zi a mai rămas până la pragul de 40 de zile. M-am tot gândit în timpul ăsta dacă ai stat numai în Rai și m-am îngrozit la gândul că poate ai văzut și suferințele prin care trec cei care ajung în Iad. Mi-a fost teamă, de teama ta.
Știu însă că locul tău este luminos, chiar dacă pe buze îmi stăruie mereu aceeași rugăciune. Mă rog mereu pentru ca suflețelul tău mic și plăpând să aibă parte de odihna veșnică în loc însorit, în care tristețea și durerea nu ajung niciodată.
Aș fi vrut să-mi înghit lacrimile, în fiecare zi. Doar la gândul că lacrimile mele îți fac rău.
Sper să plâng mai puțin, cu fiecare zi care trece. Și să reușesc să simt cu toată inima mea cât de fericită ești tu, acolo.
Am avut un singur moment de liniște și înțelegere deplină, după parastasul pe care l-am făcut pentru tine, sâmbătă. Am simțit o bucurie stranie, că tu ești ACOLO și am înțeles că oricât am încerca noi să ne legăm, aici, pe pământ de lucruri și oameni, scopul vieții rămâne pentru toți același - să cunoaștem dulceața Raiului. Și sentimentul acesta mi-a adus într-un fel, un soi de eliberare. Dorința de-a te lega doar de luminița aceea de la capătul tunelului vieții. Libertatea de-a nu-ți mai dori nimic. Nici măcar împlinire umană.
Vorbesc în fiecare zi cu tine, în gând. Nu știu dacă mă auzi sau nu. Dar eu vorbesc cu tine. Știu că sunt neputincioasă și nu pot să-mi înfrâng durerea de mamă. Lipsa ta a lăsat un gol imens pe care sper să învăț să-l umplu în timp cu și mai multă iubire pentru Dumnezeu, oameni și viață.
Primesc semne și mă agăț de ele pentru că am impresia că mă apropie și mai mult de tine. Dar încerc din răsputeri să nu-ți frâng aripile, de teamă că durerea mea ți-ar putea pune piedici pe drumul luminos pe care ai pornit.
Te țin de mână și încă îmi doresc să-ți văd chipul și părul fluturând în vânt...
Mami te iubește și te va iubi mereu!
Doamne ,ce om deosebit ești!! Sper din toată inima sa poti sa treci peste aceasta durere, sa nu mai ai acest gol imens in sufletul tau dar sant sigura ca Sofia de acol de sus te va ajuta si te va "" învață "" sa mergi mai departe.te imbratisez si îți doresc multă putere. Cu drag si mult ,mult respect Angi!
RăspundețiȘtergere...te doare sufletul citind scrisoarea ta..scrisoarea ta catre un inger,un inger care te vegheaza,un inger care te mangaie,un inger care te vede.
RăspundețiȘtergere...nu am cuvinte,nu pot spune cuvinte de incurajare,simt ca,cuvintele sunt desarte.
..am citit durerea ta si ma gandesc cum te-ai simtit in momentul respectiv..starea de neputinta am avut-o si eu si incerc pe cat posibil sa o uit pt ca a fost bine intr-un sfarsit..
cred ca ingerasul tau va reveni in viata ta,chiar cred ca esista reintrupare..am pierdut o sarcina care mi-o doream enorm de mult...dar mai tarziu l-a un an am aflat ca sunt din nou insarcinata..am tras cu dintii sa fie bine,mai ales ca oricand puteam face un blocaj reanal,in timpul sarcinii am stat mai mereu pe perfuzii...si am simtit ca va fi bine,ca bujnul Dumnezeu mi-a redat ingerasul pierdut..
de asta iti spun ,draga mea..sunt sigura ca puiutul tau va revenii la tine..
iarta-ma daca am spus lucruri care poate nu trebuiau spuse...dar asta am simtit..asta am vrut sa iti spun..
Draga Sofia...te cunosc, caci ii cunosc pe parintii tai...stiu ca esti frumoasa, buna, stiu ca esti un Inger! Am aflat cu mare bucurie cand te-ai cuibarit la mami in burtica, am aflat cu ingrijorare apoi ca aripioarele tale de Inger erau prea fragede ca sa sustina marea dragoste...cinci zile de temeri, speranta, iubire si credinta au fost lungi...atat de lungi cat sa-ti creasca tie aripioarele si sa te inalti...draga mea Sofia, te iubesc! Ai grija de tine si de parintii tai! Stiu ca esti in brate la Doamne Doamne...
RăspundețiȘtergereSigur te aude Sofia, pentru ca ea este cuibarita si in inima ta, la fel cum este cuibarita in Inima Maicii Domnuluisi, la fel cum este cuibarita in inima lui Alexandru, la fel cum este cuibarita si in inimile noastre. Si Sofia aude, asa linistita cum sta, aude cat de mult te iubim.
RăspundețiȘtergereMi-am amintit de slujba inmormantarii si cuvintele ei imi dau credinta ca Sofia a ajuns direct in loc luminat.
Am citit si am plans in hohote! Ce ar mai fi de spus pentru a te alina? Sunt prea mica, slaba, neputincioasa pentru a-ti lua durerea, dar ma rog mereu pentru voi sa va intareasca Dumnezeu si sa va dea alinarea sufletelor voastre bune.
RăspundețiȘtergereDoamne ajuta!
Cu dragoste,Iuliana
Si daca as vrea sa nu plang, ca si atunci cand am aflat din mesajul trimis de Alex ca Sofia nu mai e, lacrimile curg singure caci durerea asta de mama e imensa...am transmis un mesaj cu tot ce puteam sa exprim pentru sufletelul tau si al lui Alex, in rest cuvintele sunt prea putin pentru ceea ce simteai si cumva, de departe iti simteam durerea...cand am nascut-o pe Diana la 10 zile era s-o pierd la cate complicatii facuse in maternitate si abia am salvat-o la spitalul Alexandrescu...as vrea sa te vad si sa iti spun ca ea va fi mereu aproape de tine, adesea va ajunge in visele tale cand nu te vei astepta si poate veti si comunica...iar acolo unde e sigur e fericita! Fii tare Nico!....Vei fii apoi mai puternica...te imbratisez cu drag, Dumnezeu sa va mangaie sufletul la amandoi, si Sofiei acolo Sus!
RăspundețiȘtergere