Scrisoare către Sofia (III)

Sofiuca lu’ mami,

vezi, te alint, chiar dacă nu am apucat să-ți rostesc prea mult numele. Eu te alint, așa cum te-aș fi alintat dacă ai fi fost cu noi.

Cineva mi-a spus de câteva ori să nu-ți mai spun așa, pentru că nu-i place. Dar eu tot mai scap un Sofiuța, Sofiuca, pentru că îmi ești dragă rău și simt nevoia să te alint.

Am înțeles mesajul tău, mami! Am știut azi că ești alături de noi când Alex m-a sunat să-mi spună că a primit la poștă, pentru plicurile pe care le-am trimis celor dragi pentru tine, pentru sufletul tău de îngeraș (plicurile în care am pus cartea Adei Mihaela Calciu „Am văzut Raiul”), timbre cu MACI. Am știut mami, că acesta a fost un mesaj pentru noi. Că ești cu noi. Pentru că macii îmi amintesc și-mi vor aminti de tine, mereu.

Mami, zilele astea mă gândesc la mulți copii, și la cei bolnavi, și la cei care s-au dus, dar cel mai mult mă preocupă situația a două familii, care au cinci copii și locuiesc pe stradă. Au fost evacuați, mami, din casa lor în urmă cu o lună și de două zile am în fața ochilor o singură imagine... ei în ninsoare și frig, pentru că vine iarna, mami, vine de luni.

Cea mai mică este o fetiță. Are doar trei luni mami, adică cam cât ai fi avut și tu, dacă ai fi rămas cu noi. Și o cheamă ca pe mine, Nicoleta. Are un frățior de opt ani, pe Nicu.

Cealaltă familie are trei copii, Valentin, un băiețel de un an și patru luni, blond cu păr cârlionțat și ochi mari, albaștri, de par desenați, Ana, o fetiță și 6 ani, știrbă și jucăușă ca o veveriță și Andreea, care are opt ani.

Mă rog la Dumnezeu, mami, să nu-i prindă frigul, pe străzi. Mă doare în fiecare seară când mă gândesc că eu pun capul pe o pernă moale și e cald. Un om bun, mami, tu știi cine, eu nu pot să spun, ne-a ajutat să le ducem de mâncare.

Dar problema căsuței rămâne și este tot mai acută pentru ei, acum.

Mami, scumpa mea, nu o să uit niciodată că, după ce tu te-ai dus la Domnul, chiar a doua zi am intrat într-o cofetărie. În fața ei erau doi copii ai străzii. O fetiță care avea cam trei ani și două codițe împletite, era murdară toată, și un băiețel de cinci ani. I-am dus în cofetărie și i-am pus să aleagă ce prăjitură vor ei. Se uitau mami, la prăjituri, anesteziați, nu le venea să creadă. Erau așa de fericiți. Nu se puteau hotârî de care să aleagă. Nu o să uit sclipirea din ochii lor, când i-am așezat la masă și i-am lăsat să mănânce singuri, prăjiturile. Atunci m-am gândit mami, că în memoria ta, vreau să dăruim prăjituri, copiilor de pe stradă. Că vreau să facem ceva pentru copiii de pe stradă. Nu prea știam cum. Nici acum nu știu. Iar o vreme am tot căutat răspunsul. M-am gândit chiar să fie ceva de genul „dă mai departe”. Adică să-i rog pe prietenii mei și pe prietenii prietenilor mei să cumpăre prăjituri pentru copiii de pe stradă și să se formeze un lanț al bucuriei, din om în om, din copil în copil... Dar nu știu dacă am putea pune ideea în practică. Mă mai gândesc la asta!

Am aflat de acești copilași, mami, despre care ți-am povestit, printr-un mail. Nașul de botez al uneia dintre fetițe l-a trimis. Apoi am fost să-i cunosc și încet, încet am simțit că au intrat în inima mea. Tu știi, mami, cum mi se întâmplă mie când ceva mi se lipește de suflet. 

De abia în seara asta am realizat mami, că acesta era răspunsul. Că am cerut de la Doamne, Doamne să ajutăm niște copii care stau pe stradă și că i-am găsit fără să-i căutăm cu adevărat.

De acolo, de Sus, tu poți, mami, să te rogi pentru ei, așa cum te rogi și pentru noi. Vinerea viitoarea povestea acestor copilași va fi difuzată la Observator. Eu sper ca reportajul să ajungă la inima oamenilor și să găsim un acoperiș deasupra capului pentru ei.

Și mai sper să nu ningă prea mult. Și nici frigul să nu le înghețe simțirile. Mi-e teamă să nu răcească, să nu se îmbolnăvească.

Sofiuca mea, dacă cunoști vreun om bun care îi poate ajuta, vorbește tu, te rog, cu Doamne, Doamne să-i deschidă inima și să-i ajute pe acești copilași să nu mai doarmă pe stradă.

Mami te iubește și te îmbrățișează mult, mult.

P.S. Mami, dacă omul acela bun care vrea să-i ajute pe copii are acces la internet să-i spui te rog să-mi scrie pe mail: nicoletatintea@gmail.com sau pe facebook. 

Nicoleta, bebelusa de 3 luni

Valentin, 1 an și patru luni

Valentin, Ana, Andreea și Nicu, la ei acasă 

Andreea, 8 ani

Ana, 6 ani

Andreea, la Grădina Zoologică

În jurnalul primit cadou, Andreea a scris animalele pe care le-a văzut la Zoo

Ana și căprițele

Două surori și un verișor

Aici locuiesc cei cinci copii

Aici dorm copiii, noaptea. Părinții au improvizat ceva din câțiva saci de plastic

UPDATE 26 noiembrie
AM ÎNTOCMIT O LISTĂ DE NEVOI PENTRU CEI CARE VOR SĂ-I AJUTE PE COPII

1. Se pot face donatii in contul familiei

RO75RZBR0000060016285246, deschis pe numele Nicoleta Mihaileanu, mama celor trei copii, la Raiffeisen Nicolae Titulescu (părinţii nu sunt căsătoriţi, de aici apare diferenţa de nume, mama este Mihăileanu, tatăl şi copiii sunt Cloşcă)

sau in contul Asociatiei "Sfântul Nicolae şi Sfântul Efrem cel Nou" cu mentiunea PENTRU FAMILIA CLOSCA.

RO92 RZBR 0000 0600 1590 6640, deschis la Raiffeisen, Sucursala Aerogării.

2. Copiii au nevoie şi de haine. Sosete groase. Geci de iarnă. 
 
3. Să găsim un loc de muncă pentru tatăl celor trei copilaşi. Este foarte priceput in construcţii. Ideal ar fi să găsim ceva cu carte de muncă. Aşa ar avea si ei o siguranţă. Dacă puteţi să daţi o mână de ajutor pentru salvarea acestor copilasi vă rog să-mi scrieţi.
 
Puteti să mergeti si să-i cunoasteti personal. Stau pe Strada Lebedei nr 8. Ca zona este foarte aproape de Guvern. 

Pentru familia cu trei copii (băietelul de un an şi patru luni şi cele două fetiţe) il puteti suna pe Daniel Closca, tatal color trei - 0767084476.

Pentru familia cu doi copii (fetiţa de trei luni şi băiatul de 8 ani) îl puteţi suna pe tatăl lor, Radu 0761073527
 
Multumesc!