18 noiembrie, 2012

De Sfântul Nicolae, pentru copiii bolnavi de cancer

Serbarea de Crăciun, Spitalul Fundeni, 2011
UPDATE 18 NOIEMBRIE 
Toate informațiile legate de eveniment, mă refer la update-uri, liste, etc. le puteți găsi pe pagina de facebook a acestei acțiuni. În acest moment ne concentrăm pe pampers, lapte nan fără lactoză și medicamente. Informațiile le găsiți pe toate aici:

https://www.facebook.com/events/484706741551355/

Uneori sunt tristă. Dar oricât de tristă aș fi în momentele mele de melancolie, supărarea mea nu cântărește nici măcar câteva grame din durerea pe care o simte o mamă, care stă cu lunile internată în spital, cu copilul său bolnav de cancer.

De fiecare dată îmi vine greu să cer. Să cer sprijin pentru ceva care nu poate fi cuantificat. Ceva care nu poate fi pus în piept, ca o etichetă, cu care să defilezi în lumea largă. Nu! Bucuria de o clipă, surâsul unui copil, strălucirea din ochii celui care privește u n spectacol în timp ce perfuzia îi curge alene, în vene sunt atât de firave și de imateriale încât chiar și după ce trec te întrebi dacă le-ai trăit aievea sau dacă nu cumva totul a fost doar un vis.

Dovada că nu ai visat și că bucuria a existat și că ea s-a înscris în albul pereților de spital, umiliți de atâta suferință, dar mai ales în sufletele îndurerate ale mamelor și în memoria copiilor bolnavi vine uneori la luni de zile distanță, printr-un mesaj primit pe facebook, de la mama unui copil care a fost internat în spital. Cam așa suna mesajul pe care l-am primit acum două săptămâni:

„Sunt mama lui Ionel. Vă mai amintiti? Ne-am cunoscut de Crăciun și ne-am revăzut de Paște. Ne-ati umplut sufletele de bucurie cu darurile de atunci. Ionel nu mai e. De fapt este înger acum.”
(am schimbat numele copilului pentru a păstra confidențialitatea expeditorului)

Orice mesaj de ce acest tip mă întristează. Mă face să mă simt neputincioasă. Și într-un fel, vinovată, pentru că nu am făcut mai mult. Orice, dar mai mult. Ionel nu este singurul copil-înger care a plecat dintre noi în ultimul an. Robert-Florin, Alina, Alexia Georgiana sunt doar câțiva dintre copiii pe care Dumnezeu ne-a îngăduit să-i cunoaștem doar cât să-i ținem de mână, pentru o glumă bună sau un pic de încurajare. Și a fost greu de fiecare dată când am aflat că nu mai sunt.

De Sfântul Mina, pe 11 noiembrie l-am pierdut și pe Adrian, un tânăr de 19 ani. Îl cunoscusem, alături de toți cei care ne-au însoțit la spital, în a doua zi de Paște și între noi s-a legat o prietenie frumoasă. Adrian a fost un tânăr care și-a dus boala în singurătate, departe de casă, uitat de părinți. Rana e prea recentă și este încă deschisă. Am vorbit deja despre ea deși nu am spus poate mai nimic. (http://nicoletatintea.blogspot.ro/2012/11/sa-ne-rugam-pentru-adrian.html)

Și totuși, în ciuda suferinței personale, pe care nu o pot controla uneori, oricât de multe bariere aș ridica în jurul sufletului meu, amintirea tuturor copiilor care nu mai sunt dar cu care am trăit împreună, acea secundă irepetabilă mă face să pledez și mai mult pentru fericirea de-o clipă. Pentru că știu și am simțit câtă alinare poate aduce uneori unui copil în suferință o simplă îmbrățișare.

Așa că, mă scutur de ale mele neputințe și îndrăznesc să cer din nou. Cer ajutor pentru o secundă. O secundă de visare, de evadare dintr-un spital anost, din lumea seringilor, a puncțiilor dureroase și a branulelor chinuitoare. Evadare într-o lume de poveste, cu prinți și prințese, cu daruri și dulciuri. Chiar de Sfântul Nicolae, cel pe care eu mi-l închipui ca pe eternul bunic care ne ține pe genunchii lui și ne împlinește toate visele. Planul este următorul. De Sfântul Nicolae vrem să aducem bucurie copiilor internați în Spitalul Fundeni. Sunt copii care stau cu lunile în spital. Copiii care suferă de boli grave, leucemie, talasemie, boli hepatice. Pe Emanuel de pildă, un băiețel care are 2 ani și jumătate îl știu de la celălalt Crăciun.

Pentru că sărbătoarea Sfântului Nicolae va pica anul acesta joia, evenimentul propriu-zis va avea loc sâmbăta, adică pe 8 decembrie. Nu am stabilit ora exactă, dar va fi cu siguranță undeva după prânz. Cel mai probabil în jurul orei 15.00. Am organizat ceva similar pentru copiii din spital și anul trecut pe 10 decembrie, în Spitalul Fundeni și pe 17 decembrie, în Institutul Oncologic.

Am aflat cu tristețe de la prietena mea, Roxana Dumitru care lucrează la Asociația Pavel, care se ocupă de problematica copiilor bolnavi de cancer că numărul copiilor bolnavi a crescut foarte mult de anul trecut. Numărul exact al copiilor nu poate fi estimat cu exactitate pentru că în general el depinde de internări, externări etc. Acum sunt internați în jur de 170 de copii. Înțeleg că dacă vom face 150 de pachete vom fi acoperiți. Oricum niciun pachet nu se pierde. Adică dacă vor rămâne pachete în plus le vom duce în Institutul Oncologic unde sunt internați, în medie între 20 și 50 de copii.

Recunosc că timpul e scurt, numărul de pachete este imens pentru oameni așa mărunți ca noi și tare bine ar prinde niște sponsorizări din partea unor firme sau supermarketuri care ar putea acoperi, mult mai ușor o parte dintre produsele necesare pentru cadouri. Dar eu pornesc la drum, ca de fiecare dată cu o mică rugăciune și sper ca Sfântul Nicolae (6 decembrie) și Sfânta Filofteia (7 decembrie), care este ocrotitoarea copiilor săraci să ne ajute. Dacă nu vom reuși să facem pachete pentru toți copilașii, pachete egale, ca să nu facem diferențe între copii (estimarea mea de costuri ar fi de minim 40 ron pe pachet, numai pentru dulciuri X 150 de copii, adică în jur de 6000 ron, cost total) tot ce vom reuși să strângem, adică dulciurile și fructele le vom așeza în niște coșuri sau cutii, iar de acolo îi vom servi pe copilași.

Bucuria cea mare va fi serbarea de Sfântul Nicolae, un spectacol pe cinste pe care-l vor oferi magicienii de zâmbete din echipa Zurli, cărora le mulțumesc pe această cale. Spiridușii de la Zurli m-au ajutat și anul trecut, la spectacolul din spital iar copiii au fost super încântați de scamatoriile magicianului și de cei doi iepurași care au fost scoși din joben. De fapt, de tot spectacolul în întregime. Marcel și echipa http://www.saycheese.com.ro/ ne-au sărit cu drag în ajutor. Cu ajutorul cabinei lui foto magice, Marcel va face fiecărui copil o fotografie pe care acesta o va lua cu el, ca amintire, la sfârșitul spectacolului.

LISTA ESTIMATIVĂ CU NECESARUL DE PRODUSE:

DULCIURI 150 DE PACHETE EGALE ÎN CARE PUTEM PUNE ORIENTATIV URMĂTOARELE PRODUSE (lista poate fi completată și cu alte produse, dar pe cât posibil trebuie evităm ciocolata neagră și produsele care conțin cacao, pentru că nu sunt recomandate de medici)
- cozonac de tip panetone (150 buc)
- biscuiți (300 buc)
- ciocolată albă Heidi (150 buc)
- ciocolată albă Milka (150 buc)
- ou kinder (150 buc)
- bomboane sugus, la punguliță (150 buc)
- jeleuri (150 buc)
- dropsuri asortate la pungă (150 buc)
- acadele (2, 3 acadele pentru fiecare pachet)
- suc cu pai teddy (150 buc)
- napolitane cu cremă de vanilie sau fructe (150 buc)
- croissante cu crema de fructe sau vanilie (150 buc)
- fulgi de porumb, la pungă (150 buc)
- baton cereale (150 buc)
- carioci (150 buc)
- creioane colorate (150 buc)
- caiet de desen (150 buc)
- pungi plastic (150 buc)
- prăjitura casei (150 buc)

FRUCTE
- banane, portocale, mere (câte două fructe din fiecare, în fiecare pachet)

JUCĂRII, CĂRTI
La spital se primesc numai de jucării noi. Am putea duce de exemplu mașinuțe pentru băieți, o păpușică pentru fetite, zdrăngănele pentru bebeluși și ceva pentru adolescenți. Anul trecut am dus ceasuri. În loc de mașinute sau păpuși putem pune plușuri. Sunt binevenite și cărticele de colorat sau de povești. Dacă nu vom avea bănuți de jucării sau cărți ne vom limita doar la pachetele cu dulciuri.

DIVERSE
Pentru bebelușii din spital dar si pentru copiii mai mari: pampers (mărimea 3, 4, 5), șervețele umede, lapte praf fără lactoză (câteva cutii).

SUCURI NATURALE 30 cutii 2 l – ca să servim copilașii după spectacol

PRĂJITURI FĂCUTE ÎN CASĂ (fără ciocolată, de preferat ar fi fără creme)
Aici nu pot să fac o estimare. Câte puțin de la fiecare. Prăjiturile le vom pune pe platouri, de unde se vor servi copiii.

ALTE SUGESTII DE PRODUSE CARE POT FI CUMPĂRATE PENTRU PACHETE
- lapte uht, iaurtele cu fructe pentru copii, bomboane rafaelo, ciocolățele kinder bueno, turtă dulce, compoturi etc.

Cam așa arată lista. Ea poate suferi modificări, în funcție de ceea ce puteți să dăruiți. În funcție de sugestii sau eventuale sponsorizări. Ajutorul poate veni în mai multe moduri. Puteți să cumpărați din produse, puteți să ajutați cu bănuți care vor fi folosiți la cumpărături, puteți să distribuiți evenimentul și informația pe facebook, bloguri etc., puteți să participați în mod direct la eveniment, să ajutați la cumpărături, la pregătirea pachetelor etc., puteți face prăjituri. Sau dacă aveți posibilitatea și cunoașteți firme care doresc să sponsorizeze o astfel de acțiune puteți să le povestiți despre intențiile noastre. Dacă este nevoie putem încheia, prin intermediul unei asociații și contracte de sponsorizare, procese verbale etc. Toți cei care doresc să participe la acțiune sunt așteptați cu mare drag, la spital. Voi anunța aici care este locul și ora de întâlnire.

IMPORTANT: Dacă doriți să contribuiți la această acțiune sau pentru alte detalii vă rog să-mi scrieți pe facebook sau pe mail: nicoletatintea@gmail.com

Dacă doriți să cumpărați produse pentru pachete le puteți aduce în Băneasa, la Antena1 (Soseaua București-Ploiești) de luni până vineri, între orele 10.30 și 19.30. Rugămintea mea mare, mare ar fi să cumpărați însă un singur sau mai multe produse din listă, de mai multe ori. Adică dacă doriți să cumpărați bomboane sugus și nu puteți cumpăra 150 de pungulițe, să cumpărați 30 de bucăți sau cât puteți ca să putem ulterior completa numărul, până la 150. Dacă dulciurile pe care le primim sunt disparate va fi mai complicat să facem pachete egale pentru copiii. Pe măsură ce voi primi dulciurile eu voi completa în listă, cu litere italice care sunt produsele deja acoperite, cumpărate și cine le oferă pentru ca fiecare să poată vedea ce mai este de cumpărat.

Ultima zi pentru a aduce darurile la Antena 1 este vineri, 30 noiembrie ca să avem timp să facem restul de cumpărături în weekendul 1, 2 decembrie și să pregătim pachetele.

În săptămâna 3 - 7 decembrie se mai pot aduce la Antenă doar fructele, care sunt perisabile. Prăjiturile trebuie aduse la spital, în ziua evenimentului, adică pe 8 decembrie. Voi anunța din timp ora și locul de întâlnire, pentru toți cei care vor să participe. Vă rog dacă este posibil să respectați aceste termene pentru că lucrurile să nu se aglomereze pe ultima sută. Pentru orice sugestii, întrebări, idei vă stau la dispoziție pe mail. Vă rog dacă puteți să distribuiți această informație.

Vă mulțumesc tuturor. Aici puteți citi despre câteva dintre acțiunile din trecut, pe care le-am organizat la spital.

11 noiembrie, 2012

Să ne rugăm pentru Adrian

Adrian, în a doua zi de Paște
Aș fi vrut să-l sun azi pe prietenul meu, Adrian care de la începutul anului locuiește în spitalul Fundeni. Să-l sun și să-mi răspundă cu vocea lui caldă, ușor timidă că se simte mai bine. Că mai așteaptă rezultatul unei analize sau vreo veste de la medicul curant, pentru că de la cei dragi semnele au fost mai mult decât firave în cei doi ani de boală. Aș fi vrut să-l sun pe Adrian și să-i spun că-i doresc și eu tot binele din lume, așa cum chiar el mi-a urat, în urmă cu câteva zile, de ziua mea. 

Aș fi vrut să-l sun pe Adrian. Să-i spun că de Sfântul Nicolae vom face serbare la spital, că vor veni magicienii și cadourile, că îl voi ține iar de mână, așa cum numai prietenii adevărați o pot face. Aș fi vrut să-l sun pe Adrian să-i spun că el va rămâne în inima mea, un model de modestie și demnitate. Un model pentru că nu l-am auzit să se plângă niciodată, nici măcar atunci când l-am cunoscut în a doua zi de Paște, stând singur, singur într-un salon de spital fără ca nimeni dintre cei dragi să nu-l fi vizitat de sărbători. 

 Adrian nu s-a plâns nici atunci când tatăl lui a refuzat să vină la spital să-l vadă deși medicul curant l-a anunțat că propriul său copil este în stare foarte gravă. Adrian nu s-a plâns, ba chiar se gândea cum să-i plătească tatălui datoriile și cum să găsească bănuți prin care să achite factura de curent, pentru ca atunci când va merge el acasă să aibă lumină, în apartamentul în care locuia, apartament care fusese debranșat de Electrica. Adrian nu a vorbit niciodată de durerile lui, fără să fie întrebat. Și când a vorbit, a făcut-o cu timiditate. Dar printre cuvinte am citit întotdeauna dubla povară pe care a dus-o pe umeri, cea a bolii și a singurătății. Singurul său sprijin a fost o mătusă din Galați. 

Îmi amintesc și acum când ne-am întâlnit întâmplător pe hol, la spital, în ziua în care am fost să-l văd pe Robert, cel care a plecat dintre noi la o săptămână după sărbătorile de Paște,  cât s-a chinuit Adrian să-mi spună că-i e greu. Cred că o jumătate de oră s-a frământat și a încercat să-mi vorbească despre greutățile lui. Până la urmă am convenit să-mi scrie pe internet, ca să nu se rușineze așa mult. 

Aș fi vrut să-l sun azi pe Adrian, să-mi spună orice, numai să-mi spună, dar nu am putut pentru că Adrian s-a dus Sus, la îngeri. 

Îmi pare tare rău, copil chinuit de boală și de singurătate, copil uitat de cei care ți-au dat viață! 

Îmi pare rău și îți mulțumesc pentru că ai trecut prin viața mea, fulgerător ca o steluță plăpândă, care a avut o destin mult prea scurt pe acest pământ. 

Îmi pare rău că nu am putut face mai mult pentru tine și sper ca îngerii și Sfinții să te vegheze și să-ți ușureze trecerea, să-ți ia frica pe care o aveai în ochi în ultima ta zi pe pământ. 

Vă mulțumesc tuturor celor care l-ați ajutat pe Adrian, cu o vorbă bună și nu numai, atunci când v-am cerut ajutorul. 

Vă rog din tot sufletul să-l pomeniți la rugăciune, pentru ca sufletul său să se odihnească în pace.