26 octombrie, 2010

Mesaje

sursa foto: www.blog.photostudio.ro

Lucruri îngropate
în nisip.
Străzi necunoscute,
Ţări necunoscute.
Clădiri luxoase,
frumos luminate.
Şi o străină
Vorbind
despre
credinţă.
La doi paşi de apă,
La doi paşi
de mare.
Noi,
aşezate
în cerc.
Ca strămoşii noştri,
în jurul focului.
Străina ne-a dat
câte-o
carte.
Nu am reuşit
să reţin
nici titlul,
Nici sensul.

21 octombrie, 2010

Viziunea

Pictură de Anna Ravliuk

Stau într-o redacţie de îngeri. Stau lângă birouri. Uneori tastează la calculator. La fiecare birou, un coleg şi un înger.

Sunt foarte puţine locuri libere. Locuri fără îngeri.

Îngerii sunt liniştiţi şi cuminţi. Au aripi lungi şi albe. Feţe prelungi şi luminoase. În jurul lor, aerul este imaterial şi translucid. Unii au aripi ce ajung până la pământ. Mai ales cei care stau aşezaţi pe scaune. Alţii sunt înalţi şi subţiri. Aceştia stau în picioare, ca să nu li se îndoaie aripile.

Când cineva vrea să ţipe, îngerul lui dă uşor din aripi. Cuvintele se destramă, iar literele se risipesc în eter. Prind formă doar cuvintele rele ale celor fără înger. Nu au înger pentru că l-au alungat chiar ei. Cuvintele astea cad greu pe birouri. Se lovesc uneori de podea, cu forţa unor pietre. Sparg tot şi formează găuri acolo unde ajung.

Îngerii sunt preocupaţi. Dar senini. Nu-şi vorbesc dar par totuşi să comunice între ei. Prin priviri, prin gânduri.

Îngerii vorbesc însă cu oamenii care stau la calculatoare. În timp ce aceştia scriu despre pensii, salarii, crime, politicieni sau accidente îngerii le vorbesc despre iubire, prieteni, bucurie, lumină, natură, rugăciune, speranţă, muzică, creaţie.

Nu-şi ascultă toţi îngerul. Unii stau absenţi. Nu-l aud. Alţii zâmbesc aşa, ca pentru ei. Sunt cei care simt vocea lăuntrică.

Îngerii nu ţipă. Vorbesc, dar nu ţipă. Se îndepărtează însă puţin, câte puţin când destinatarul nu-i ascultă. Când vocea omului e mai puternică decât a lor. Când raţiunea vorbeşte şi îngroapă inima.

Tu când ţi-ai ascultat ultima oară îngerul?

20 octombrie, 2010

Rugăciune


Smulge-mă
Doamne,
de aici.
Fă o minune
şi aşează-mă
Acolo unde iubirea
mea
pentru oameni
Poate prinde
aripi.
Sau arată-mi
Cum să fac
din suferinţă
Un pod
Peste suflete.

15 octombrie, 2010

Acorduri

sursa foto: www.culinar.freshnet.ro

O melodie dulce
ca o ciocolată caldă
încălzită la foc mic.
O voce guturală
care îmi răscoleşte
sufletul.
Alerg desculţă
Pe străzile din interior
Iar părul îmi flutură
Liber,
Mângâiat de vânt.
În mâini,
un bulgăre de aur
Şi cuvinte care frig.
Taine dezvăluite
la lumina lunii
Şi un chip,
al Lui
Care-mi zâmbeşte
Din tuşa pensulei.

12 octombrie, 2010

Ziduri

sursa foto: www.folk4noi.wordpress.ro

Unde mă uit
Văd ziduri.
Şi le ridică
oamenii.
Cuvintele
nu ajung.
Nici zâmbetele.
Bucuria
devine tristeţe.

S-o ajutăm pe prietena mea Carolina

Icoană pictată de Carolina Tănase

Carmen Dragomir de la Jurnalul Naţional a scris un articol minunat despre prietena mea Carolina Tănase. O pictoriţă care pictează cu sufletul. Iar rezultatul se vede în icoane, pe care le zugrăveşte prin multă rugăciune.
Dacă doriţi să o ajutaţi puteţi să comandaţi picturi sau icoane trimiţându-i un mail la adresa kalyrona_007@yahoo.com. Pentru orice alt fel de ajutor sau pentru comenzi puteţi s-o sunaţi la numărul 0749.235.356
Vă mulţumesc tuturor!

09 octombrie, 2010

Frica

sursa foto: www.mariusgrozea.blogspot.com

S-a ascuns
în mine frica.
Și-a amenajat
un pat,
în stomac.
Stă comod.
Uneori camera fricii,
are culoar
spre inimă.
Când
închide
ușa
stomacului,
Fluturii de acolo
se zbat
Iar inima
nu-și
găsește locul.
Uneori
tremură
la fel ca fâlfâitul unei aripi,
Alteori simt că se stinge
Gâtuită
de spectacolul
odios
al fricii.

"La început a fost cuvântul..."

sursa foto: www. povestiadunate.blogspot.com

Toate sunt cuvânt.
Noi suntem cuvânt
Născuți din litere
de iubire.
De aceea
Nu avem voie
să schingium
Literele,
pentru că
Ne mutilăm
de fapt, sufletele.

Pe trepte

sursa foto: www.ilincanatanael.wordpress.com

Amestecate.
Vegheată de îngeri
Și chinuită de demoni.
Cernută ca făina de la moară.
Treime Presfântă,
Maică Preacurată,
Îngeri,
Energii luminoase
trimise
de la mii de kilometri distanță.
Gânduri blânde.
Tot mai multe semne.
Tot mai multe vise.
Orașe futuriste
Dintr-o lume pe care nu o cunosc.
Și medici trași la față,
care vor să pună
stăpânire
Peste sufletul meu.
Călugări îngeri,
îngenunchiați
pe același altar
pe care l-am împărțit
într-o altă viață.
Și neputințe.
Oameni pe care îi recunosc
Și oameni de care vreau să uit
Frați pe care îi regăsesc
Și surori pe care nu am putere
să le ajut.
Și între toate
eu.
Între toate
noi,
Între toate
e
lecția
iubirii
care nu judecă,
care nu se teme,
care nu depinde,
nu se leagă
și care nu leagă
pe nimeni.

În contratimp

sursa foto: www.mariusgrozea.blogspot.com

Frig.

Degetele îngheață
pe tastatură,

Cuvintele
sunt prea multe,
sau prea puține,
Ca să se potrivească
toate
în felia
Ce urmează a fi
dăruită.

Timpul se lipește
încăpățânat
de oala adevărurilor
de neatins.
Și nu-mi lasă
prea multe de făcut,
Sau mă face să le evit
pe cele esențiale.

Mă învârt și caut.
Nimeni nu are resturi
de timp.

La coadă nu se vând
nici ore, nici minute,
nici secunde.

Fiecare cu timpul lui.

Trebuie să ne încadrăm
în el,
dacă vrem să trecem DINCOLO.

01 octombrie, 2010

Pilda zilei

sursa foto: www.last.fm

Cel mai greu examen pe care trebuie să îl dăm în fiecare zi este acela de a vedea în orice om un frate și un fiu al lui Dumnezeu.