26 februarie, 2008

Oamenii mă dezamăgesc în fiecare zi

Aştept mult de la oameni. Recunosc. Şi oamenii mă dezamăgesc în fiecare zi. Azi m-a dezamăgit încă un om, unul din mulţi. O picătură de ploaie într-o mare de asfalt.
Cel mai mult mă enervează că uit repede. Şi iert. De fiecare dată îmi spun - de data asta nu voi ierta. În definitiv nu trebuie să fim prieteni,
nu-i aşa? E suficient ca fiecare să meargă pe drumul lui.
Lucrul acesta l-am învăţat în Bucureşti - să fii discret şi rezervat. Mai puţin prieten. Mai puţin deschis. Mai puţin vorbăreţ. Să-ţi deschizi sufletul cu atenţie. Să nu întinzi mâna oricui. Să răspunzi agresiv când cei din jur te tratează la fel. Să nu întinzi şi celălalt obraz, după ce ai fost scuipat în faţă. Să laşi lumea să creadă că eşti rău. Să pari ursuz. Urâcios, chiar. Toate astea le-am învăţat de la oameni. De la cei care
s-au uitat pe lângă ochii mei.
De aceea am momente în care sunt câte puţin din toate - rea, urăcioasă, închisă.
Şi cel mai mult mă enervează când uit să fiu aşa, las garda jos. Mă apropii de oameni, le dau o şansă chiar şi după ce m-au dezamăgit.
Dar oamenii au grijă să-mi amintească. În fiecare zi. Aşa că mă trezesc repede.

10 comentarii:

Valentin Mazarescu spunea...

De fapt oamenii nu sunt asa rai, ursuzi, uraciosi. Ei se asteapta de la ceilalti sa fie asa si isi imagineaza cat de negru poate sa fie celalalt. Oamenii sunt buni, ei rad, au prieteni, spun bancuri si se imbratiseaza, se saruta pe obraji, se mangaie si se iubesc. Grav e ca isi imagineaza ca ceilalti sunt rai... dar asa trebuie sa fie in univers, un pic de Yang in Yin si un pic de Yin in Yang... asta suntem noi.

Adriana spunea...

Treci la cursuri intensive, că nu mai ţine! :)

Anonim spunea...

Bine ai venit in clubul nostru:))))
Cel mai tare e cind vrei sa ajuti pe cineva si oamenii te privesc cu suspiciune. De ce vrea sa ma ajute? Ce urmareste cu adevarat??? Lucrurile sunt mai simple decit par. Daca tratezi oamenii cu respect si incerci sa ii ajuti ai sa vezi ca unii chiar raspund cum se cuvine. Poate ca sunt eu prea ardeleanca dar dupa 4 ani de Bucuresti, multe cutite in spate, birfe si MEGA DEZAMAGIRI....nu ma las!!!
Phiphi

Nicoleta Țintea spunea...

@vali
Da.Eu îmi imaginez că unii sunt răi. Pentru că, atunci când am crezut că ei sunt buni, mi-au arătat cum sunt - RĂI. Aşa că, viaţa m-a învăţat să pun răul înainte.

@adriana
Ce fel de cursuri? Cursuri intensive de răutate, sau de bunătate?

@phiphi
Nici eu nu mă las, doar că am zile în care sunt puternică şi zile în care sunt slabă, zile în care îmi vine să plâng, şi zile în care privesc răutatea cu detaşare.

Şi eu cred încă în oameni şi ştiu că mai e încă loc pentru dezamăgire.

Valentin Mazarescu spunea...

Dezamagirile se nasc atunci cand astepti mai mult de la un om, insa el iti ofera mult mai putin. Ca sa nu mai fii dezamagita, priveste partea optimista a lucrurilor. Cere mai putin si asteapta-te la si mai putin, iar omul va face cat te astepti sau, poate, cine stie, peste asteptari. Asa ai sa eviti dezamagirile... Cu asta gresim toti, cerem mult si ne asteptam si mai mult de la cei din jurul nostru. Insa de la tine cere cel mai mult, ca sa stii cat poti oferi.

Garfield spunea...

un prim pas este sa trecem peste instinctul de a astepta ceva la schimb si sa facem doar ce simtim si doar pentru ca sa vrem...

apoi e mai usor... eu adica asa fac, ca sa nu zica cineva ca e ideal sau imposibil... e vorba la o adica de asteptari ...

fiecare cum poate.... eu pot si poate va ajuta si pe voi.... altfel nu stiu cum :)

Nicoleta Țintea spunea...

@Vali
Îmi pare rău dar întotdeauna voi aştepta mult de la oameni. Aşa sunt eu perfecţionistă. Dacă nu aş cere mult, înseamnă că aş considera că dau puţin.

Ştiu că modul ăsta de a privi lucrurile nu mă va scuti de dezamăgiri, dimpotrivă, dar aşa sunt eu construită.

@garfield
Dacă ofer cuiva ceva, nu aştept nimic în schimb, nici material, nici moral. Cer doar respect. Nu vreau să mi se ofere la fel. În plus, ajutorul nu vine niciodată de la cel pe care tu îl ajuţi. Ajutorul îţi vine de la alţi oameni, prin alţi oameni, pentru că există o lege a compensaţiei. Totuşi, rămân la ideea de respect.

Alin spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Alin spunea...

trist,dar adevarat. dar detasarea nu ne-ar fi mai de folos? ceva in genul fa binele si uita-l. eu inca mai sunt naiv si mai vad binele din oameni.chiar daca o musc.iau si atitudine,poate inconstient risc , pt ca nu stiu sa fiu marlan sau agresiv...

Garfield spunea...

daca ceri respect se numeste deci ca ceri ceva... oricum, una e sa ceri si alta sa pretinzi... poti cere dar sa nu ti se dea... are oricine dreptul sa respecte pe cine vrea el... d-aia ziceam, sa nu pretindem nimic si poate suntem cu un pas mai aproape de a intelege "fenomenul prietenului de ocazie"...