13 iunie, 2009

Nume de cod: NUNTĂ. MIRE. LAVALIERĂ

Trebuie să recunosc că ieri l-am târât pe domnul mire la magazinul Unirea. Trecuse deja ceva timp de când nu am mai făcut nicio fărâmă de shopping pentru capitolul NUNTĂ. Devenise chiar plictisitor să fiu aşa, prea calmă. Şi prea liniştită când vine vorba de MARELE EVENIMENT. Pentru că în ultima perioadă s-a aşternut praful asupra căutărilor. Nici pe net nu am ce minunăţii să mai găsesc şi scoţând din discuţie cele vreo cinci mailuri pe care le-am trimis la Cluj, la cei care ne vor face invitaţiile pentru nuntă şi alte vreo trei mailuri pe care
le-am trimis unor proprietari de maşini de epocă, cu speranţa puerilă că voi găsi totuşi vreun binefăcător care să-mi închirieze o maşină gen taxi londonez, contra unei sume chilipir nu am mai făcut nimic pentru NUNTĂ.
Desigur că pe proprietarul acela generos nu l-am găsit. Am studiat site-ul asociaţiei RETROMOBIL CLUB ROMÂN, am făcut o selecţie a maşinilor în care mi-ar plăcea să-mi aşez fundul în ZIUA CEA MARE şi mai ales să fac aşa nişte fotografii, pentru eternitate, (sepia cu siguranţă) şi am trimis cum vă spuneam câteva mail-uri. Oricum primul proprietar căruia i-am trimis un mail mi-a retezat-o din scurt, e drept, politicos, că maşina se închiriază pentru 100 de euro ora (adică chiar mai scump decât preţul perceput de agenţiile de profil), în fine a fost dispus chiar să-mi facă o "mega reducere", gen 300 de euro pentru patru ore, dar chiar şi aşa, avântul de viitoare mireasă nu mi-a redus neuronii în aşa hal încât să arunc banii ăştia pe fereastră.
În fine voi mai studia problema deşi cel mai probabil voi renunţa la idee. Mai trebuie să spun că mi-a plăcut cel mai mult una dintre maşinile de epocă ale fostului premier Călin Popescu Tăriceanu dar mă îndoiesc că ar fi închiriat-o şi oricum nici adresă de mail nu avea pe pagina colecţionarilor de maşini vechi.
Aşa. Începusem să spun că l-am târât pe viitorul mire la magazin. Nu ştiu de ce dar nu a fost prea încântat chiar dacă, presupusa plimbare era făcută în interesul lui. Am gonit prin magazin pentru că era destul de aproape de ora închiderii şi
m-am înduplecat să cumpărăm pantofii pentru costumul de mire. Pentru că şi aici sunt destul de multe oferte, pantofi puţin lucioşi, cu botul rotund, cu cusături, sau fără, cu bot pătrăţos sau nu. Bine, mirele ar fi cumpărat încă de acum un an, de la Leonardo, prima pereche de pantofi clasici care i-a căzut în mână, la fel de repede cum a achiziţionat şi costumul de mire, primul pe care l-a probat dar la vremea respectivă a ţinut cont de tipica părere a mea, să mai vedem, să mai căutăm...
În rest produsele pentru bărbaţi semănau oribil de mult între ele, aceleaşi lavaliere sclipicioase şi veste strălucitoare. Nimic ieşit din comun, un material mai de calitate. Parcă toate magazinele s-au aprovizionat de la acelaşi croitor şi nici măcar alergătura aia nebună, până la ultimul stand din colţul etajului, singurul deschis la ora aceea nu ne-a fost răsplătită cu vreo victorie.
Am mai constatat că designerii habar nu au că turcoazul se poartă anul acesta pentru că nu am găsit nicio cravată care să se potrivească cu rochiţa mea de cununie. Am găsit în schimb mai multe vânzătoare care au încercat să-mi vândă cravate albastre sau verzi care nu aveau însă nicio legătură cu bucăţica de material turcoaz din mâna mea. În fine. Oricum cel puţin trei mi-au spus că au avut o cravată de culoarea aia dar că S-A VÂNDUT. Mai mai să mă facă să regret că nu am ajuns şi eu mai devreme la magazin, poate chiar ieri, când cravata cu pricina mai era încă pe stoc.
În fine. Până la urmă goana nebună a avut un rezultat cum spuneam. Am cumpărat pantofii de mire. Dar m-au apucat nostalgiile pentru că am văzut alte rochiţe de mireasă, tare drăguţe şi chiar mai ieftine decât rochiţa mea, şi alte săndăluţe care s-ar fi asortat şi nici măcar nu erau aşa de scumpe ca săndăluţele mele făcute de trei ori.
Îmi place rochiţa mea dar iar mă oftic că trebuie să port un SIGUR MODEL. O singură rochie. Atâta timp cât la magazin am văzut una albă ca laptele care mi-a plăcut, şi una aşa gen sirenă, şi una aşa cu o broderie fină....hmmmm.....
Oricum am ajuns la un compromis. Îmi voi lua încă o pereche de sandale de schimb, de la passionshoes măcar aşa, să am mai multe încălţări de mireasă, dacă pentru rochie trebuie să mă limitez la una singură.

5 comentarii:

ADELA spunea...

Bravo! Chiar iti dai toata silinta sa iasa perfect orice detaliu. Eu eram atat de aiurita ca mi-au scapat multe...Nu renunta la masinuta de epoca...la o caleasca te-ai gandit? Poate e mai ieftina. Cat despre costumul de mire, Miki nu se baga si el la unul facut pe comanda sau l-ai speriat prea tare cu rochita si sandalutele tale? Bafta! Mai e putin...abia astept sa va vad in Ziua Cea Mare.

nicoleta tintea spunea...

Eu mi-aş dori o maşină neagră de epocă, gen taxi londonez. Totuşi cred că voi renunţa la idee pentru că mai mult de 100 de euro chiar nu vreau să dau pentru maşină. Asta e.

Eu am încercat să văd dacă există o alternativă la firmele de profil care închiriază astfel de maşini. Am observat însă că cei care au o maşină de epocă cunosc foarte bine preţurile şi nu se lasă înduplecaţi cu una cu două :). În fine e dreptul lor să facă un ban cinstit....

Mirelui nu i-a trecut deloc prin cap să-şi facă ceva la comandă deşi eu încercat să-l mituiesc cu ideea unei cravate turcoaz făcute la croitor sau măcar a unei lavaliere...Dar nu am reuşit să-l conving.

Aseară am fost la o nuntă şi chiar mă gândeam ce repede trece o seară, te agiţi aşa de mult şi totul trece ca vântul...

ideartys spunea...

cand ai nunta? poate iti place ceva de aici si iti surprinzi sotul cu ceva elegant
http://www.youtube.com/artysquartett

ideartys spunea...

suntem cvartetul ,,ARTYS'', daca iti place ceea ce vezi fa-ne reclama printre prietenii tai din Bucuresti sau zone apropiate http://www.youtube.com/artysquartett

In felul asta ai masina de epoca asigurata din procentul pe care ti-l acordam ca reducere daca ne gasiti comenzi pentru nunti. Cunosc personal agentii din Ploiesti care colaboreaza cu cele din Bucuresti, si iti dau o informatie confidentiala: daca nu ai sursa din interior, poti sa cauti mult si bine! pretul este in functie de cine intreaba si din partea cui..din pacate!

nicoleta tintea spunea...

@ideartys

Mulţumesc pentru ofertă. Am ascultat ceea ce cântaţi şi mi-a plăcut. Vă apreciez munca mai ales că ştiu că e destul de greu să te descurci în lumea artistică.

Din păcate noi nu ne permitem să mai extindem cheltuielile pentru marele eveniment.

Dacă aflu pe cineva interesat vă anunţ.