11 februarie, 2010

Joi

PAUL GAUGUIN

O banală zi de joi.
Dar nu e.
Ochii se deschid cu greu.
Cafeaua de dimineaţă lipseşte
Iar afară plouă.
Ai putea crede
Că toată Veneţia
S-a mutat la Bucureşti.
Primul pas
E şi prima baltă.
Sunt udă la picioare.
Noroc că în maşină
e cald.
E prea cald.
Moţăi.
Stau cu capul
Sprijinit de geam,
Şi m-aş ghemui
Dacă aş putea
Ca un copil alintat
Care nu vrea la grădiniţă.
Apoi muncă.
O şedinţă.
Şi-o cafea din aia rea
De la tonomat.
Apoi foame.
Prea mare.
Mă arunc peste peştele
din caserolă
Iar un os
Îmi rămâne în gât.
Dă-i cu pâine,
Cu apă,
Cu ceai.
Cu măr,
Cu orice
Poate trece.
Dar nu!
Osul se încăpăţânează
Să rămână
Lipit în gât.
Şi să mă înţepe.
Aş fi crezut
Că e o zi de joi
banală
Dar nu,
Nu e!

7 comentarii:

Adela Stan spunea...

Esti mortala!

Nicoleta Țintea spunea...

@Adeluta

De ce? :)))

Adela Stan spunea...

Ca-mi plac "poezioarele" tale si ca numai tie ti se puteau intampla chestii de genul asta intr-o banala zi de joi...si ca esti foarte zen de la un timp. Bravo!

Nicoleta Țintea spunea...

@Adeluta

Multumesc. Nu stiu ce s-a întâmplat de am început să scriu aşa, în modul ăsta....

Adela Stan spunea...

E foarte misto cum scrii de la un timp.

Nicoleta Țintea spunea...

@Adeluta

Mulţumesc, Adeluţa. Mă bucur că îţi place!

MEDIABOY spunea...

frumos