30 noiembrie, 2010

Miracolul

A venit un miracol
la mine
pe pervaz.

Îngerii
din oameni
au început
să vorbească.
O portocală,
O jucărie,
O napolitană.
Iar fericire mai mare nu e!
Nu dormim!

M-am trezit
din amorțeală.

Doar un fir de iarbă
De-am pune fiecare
S-ar face cuib.

2 comentarii:

Monica Liche (ML) spunea...

Un fir de iarba...de-ar intelege omul cat conteaza sa aduca acel firisor, cat de subtire,cat de mic,pus langa altele s-ar face haina, masa,vis.
Frumoase versuri, Nicoleta!:)

Nicoleta Țintea spunea...

@Mona

Ai dreptate. Aşa de multă dreptate.

Oricum eu cred că lucrurile se leagă şi acum, mai mult ca oricând ne putem simţi ca un fagure de miere, legaţi unii de alţii cu fire nevăzute. Cu fire de rugăciune, de iubire.