A doua listă

Cred că ar trebui să refac lista de dorinţe. Pentru că mai am doar una singură. Şi pentru 2009 şi pentru 2010. Dorinţa se numeşte DOR DE DUCĂ.

Dorinţe

2009

RĂMASE DIN 2008, CU POSIBILITATE DE EXTINDERE SPRE 2010

- să-mi pun rolete de lemn la dormitor
- să-mi cumpăr lustră în sufragerie
- să ajung la Paris
- o altă maşina nu nouă, dar bună

CATEGORIA NEREALIZABILE

- să am nişte vecini care să se mişte pe MUTE

2010

- să merg în Portugalia
- să devin şoferiţă şi chiar să şi conduc :))
- să călătoresc mai mult
- să citesc mai mult

CATEGORIA NEREALIZABILE

- să nu mai stau ore întregi în trafic, în fiecare zi
- să mă mut undeva, într-o căsuţă lângă o apă

Dor de Picasso

M-a vizitat ieri noapte. Aveam mai multe lucrări aranjate în faţă. Şi eu tot scoteam câte una şi o priveam pe furiş.

Picasso. Picasso.

Atât îmi amintesc.

Şi lucrări colorate cu tuşe care nu aveau nimic în comun cu descompunerile cubiste. Eu căutam sperând să găsesc una de care să fiu mulţumită. Erau ale mele şi nu-mi plăceau.

Doar cuvântul stăruia. Picasso.

Adevărul e că mi-era dor. Dor de Picasso.

Despre răbdare

Am răbdare. Da. Am răbdare. Dar numai până când mă enervez. Atunci mă transform în Uraganul Catrina. Care spulberă tot. Să spunem că mai am puţin până la limita maximă.

Frânturi

Cartea Oanei Pellea, "Jurnal" e o carte rugăciune. Puţine sunt aşa. Ai impresia că te rogi, citind.

Zilele astea m-am simţit mai aproape de îngeri. Nu am vorbit cu ei. Doar că am fost mai aproape.

Sunt oameni pe care i-aş îmbrăţişa. Aşa pur si simplu. Ştiu că se simt însinguraţi. Daţi la o parte. Le simt tristeţea dar nu am curaj să le vorbesc. Îi îmbrăţişez doar aşa, în gând.

Am observat că nu e obligatoriu ca rugăciunea să prindă formă prin cuvinte. Uneori e suficient să vorbeşti în gând sfinţilor.

Din nou îmi continui zilele în vis sau visez zilele, noaptea.

În luna de miere am simţit de trei ori răsuflarea divină. Pe vas, în Mânăstirea Paleokastritsa, şi în Mânăstirea de pe Muntele Pantocrator, unde slujesc călugări români. Dacă aveţi ocazia şi mergeţi în Corfu nu rataţi cele două mănăstiri.

Toamnă. Pro şi contra

Lansez o leapşa. Vă place toamna? Cine are amintiri plăcute din anotimpul cu miros de gutui??? Şi cine nu???? La mine balanţa înclină împotriva toamnei. La voi?

De ce nu îmi place toamna?

Pentru că realizez că nu am cu ce să mă îmbrac....(veşnica problemă a fetelor)

Pentru că vine frigul iar eu mă încăpăţânez să port sandale....

Pentru că nu mai pot să port rochii....(nu că aş purta în mod obişnuit, dar măcar să am opţiunea asta la îndemână)

Pentru că uite, voi merge la un botez şi nu pot să mă bucur de rochia mea turcoaz....

Pentru că două luni stau îmbrăcată în casă cu două bluze aşteptând să decidă sistemul să încălzească ţevile caloriferelor....

Pentru că plouă şi eu nu suport să port umbrelă....

Pentru că traficul din Bucureşti e dat peste cap iar călătoriile cu taxiul costă mai mult....

Pentru că nu mai pot ieşi la terasă...

Şi nici la grătar în aer liber...

Pentru că....

De ce îmi place toamna?

Doar pentru tonurile sălbatice ale frunzelor, pentru plantele agăţătoare de pe garduri care au culori roşiatice. Atât. Şi pentru mirosul de dulceaţă caldă.

Dau leapşa Nadinei, Oanei, Mariei, Simonei şi lui Fifi.

Leapşa muzicală

http://www.youtube.com/watch?v=g1SI5KE9dcM

Simona ne-a făcut să ne gândim astăzi la muzică. Cea care ne tulbură simţirile. E greu să alegi. Dar mă obsedează piesa asta. Ştefan Iordache şi Sanda Ladoşi "Între noi mai e un pas". Pentru unii e o piesă tristă. Pentru mine este un cântec despre dragoste.

Dau leapşa Adelei.

Ziua de poveste în fotografii