15 februarie, 2010

După vis

Edvard Munch

Mă trezesc uneori
Ca şi cum
aş fi pierdut
Jumătate din mine,
Jumătate din inimă,
Jumătate din viaţă.
Mă trezesc
cu durerea copiilor
care cresc
fără mamă.
I-am ţinut în braţe
azi-noapte,
în vis.
M-am uitat în ochii
celor două copile
Şi mi-a fost
aşa de milă,
De parcă
Ar fi fost
ale mele.
În acelaşi vis
Am simţit
şi durerea
femeii
care a rămas
Fără soţ.
Mă apăsa
în piept.
Şi nu mă lăsa
să vorbesc.
Aşa se întâmplă
uneori,
Ca azi.
Să mă trezesc
Sufocată.
De parcă aş
fi pierdut
jumătate din inimă,
jumătate din mine,
jumătate din viaţă.

11 februarie, 2010

Joi

PAUL GAUGUIN

O banală zi de joi.
Dar nu e.
Ochii se deschid cu greu.
Cafeaua de dimineaţă lipseşte
Iar afară plouă.
Ai putea crede
Că toată Veneţia
S-a mutat la Bucureşti.
Primul pas
E şi prima baltă.
Sunt udă la picioare.
Noroc că în maşină
e cald.
E prea cald.
Moţăi.
Stau cu capul
Sprijinit de geam,
Şi m-aş ghemui
Dacă aş putea
Ca un copil alintat
Care nu vrea la grădiniţă.
Apoi muncă.
O şedinţă.
Şi-o cafea din aia rea
De la tonomat.
Apoi foame.
Prea mare.
Mă arunc peste peştele
din caserolă
Iar un os
Îmi rămâne în gât.
Dă-i cu pâine,
Cu apă,
Cu ceai.
Cu măr,
Cu orice
Poate trece.
Dar nu!
Osul se încăpăţânează
Să rămână
Lipit în gât.
Şi să mă înţepe.
Aş fi crezut
Că e o zi de joi
banală
Dar nu,
Nu e!

10 februarie, 2010

Pilda zilei

Oboseala te face vulnerabil.

Gluma zilei de ieri

- Avem nişte imagini! Cu reportarea romilor în Transmisia!
- Cu ce?
- Cu reportarea romilor în Transmisia!
- Adică cu deportarea romilor în Transnistria?
- Da, da. Deportare, reportare cum ziceţi!

09 februarie, 2010

07 februarie, 2010

Planuri

Urăsc iarna. Da. Am mai spus-o. Și mă gândesc cu groază cum ies mâine de la capătul lumii pentru a ajunge la celălalt capăt. Adică la muncă. Astăzi nu am scos nasul afară, nici măcar pe fereastră. Am privit doar de după perdea Spaima Albă. Să văd cum cresc troienele, dacă mai viscolește sau nu.

În aceste momente îmi doresc să fiu iar la școală. Pentru că, dacă aș fi la școală, mâine aș fi liberă, nu-i așa? Chiar nenea Boc mi-a dat învoire!

Dar nu, nu sunt la școală. Așa că am pus deja ceasul să sune cu o oră și jumătate mai devreme iar acum fac scenarii...Să fie taxi, să nu fie taxi...Dacă am norocul să găsesc taxi e clar că nu intră nicio mașină printre blocuri. Atunci îl chem la stradă. Deja intuiesc conversația cu dispecera. Ce adresă aveți? Bulevardul X, lângă benzinăria Y. Casă sau bloc? Bloc. Blocul, vă rog. Păi, benzinăria nu are nicio treabă cu blocul. Numărul atunci. Nu știu numărul. Dar să vină lângă benzinăria Y. Blocul domnișoară. Și așa mai departe. Căzut la pace.

Asta e varianta fericită. Adică plan A, articol a mic prim. Pentru că există și varianta plan A, articol a mic secund. Adică găsit taxi, trafic dement. La ultima experiență am stat mai bine de două ore prizonieră în mașină. Așa că știu ce mă așteaptă.

Planul B ar fi tramvai, tramvai, puțin mers pe jos și autobuz.

Ultima dată când am aplicat planul B, tot la ninsoare, tocmai a avut loc un accident pe șine și domnul primul tramvai nu mai venea.

Iar penultima dată am așteptat 15 minute primul tramvai și 30 de minute al doilea. Deși în mod normal doamnele tramvaie sosesc la interval de câteva minute.

Planul C nu există.

P.S. O informație de ultimă oră venită de la fața locului, de la cineva care a fost nevoit să scoată nasul afară, chiar în această noapte: între blocuri e jale. Nu e chip să te deplasezi cu mașina. Șoselele sunt cică OKEY. Doamne ajută! Poate am noroc să fie varianta A, articolul a mic prim. Adică găsit taxi, găsit benzinărie, trafic acceptabil.

06 februarie, 2010

În pași de dans

Nu m-am săturat de piesa din postul anterior. De fapt eu ascult varianta instrumentală a melodiei. Dar nu sunt așa de pricepută încât să reușesc s-o postez aici.

Pasiunea pentru melodia asta a fost fulgerătoare. De trei zile doar asta ascult. Ziua, noaptea, ba chiar și la muncă printre două, trei rânduri.

Am ascultat-o atât de mult încât creierul îmi zvâcnește în ritm de tango.

Mi se pare că melodia asta e ca dragostea. Are în ea toate stările pe care ți le poate aduce acest sentiment. Pasiune, dăruire, tristețe, disperare, creație, suferință, lacrimi, zâmbet, atracție. Melodia asta a intrat în mine, a devenit una cu sufletul meu. Și îl răscolește de fiecare dată cu acordurile ei. Acum visez să învăț pașii de tango. Mă văd dansând într-un spațiu în care nu există timp.

Vouă vi s-a întâmplat să faceți o pasiune nebună pentru o melodie?

05 februarie, 2010

Piesa serii


Ascult
o muzică tristă.
Am găsit-o
ascunsă
Printre alte sute
de melodii.
Acordurile
sunt de tango,
pasionale și sfâșietoare
În același timp.
Oamenii își amintesc
de oameni
După ani de zile,
Și se comportă
Ca și cum ar fi fost ieri.
Uneori e bine că
ne salvează
Memoria.
Ne salvează
prin uitare.
Uitarea ne face liberi,
Liberi să mergem mai departe.
Iar muzica e
cadoul sufletului.