M-am cuibărit În braţele tale, Doamne Şi e linişte Atâta linişte, Încât nu mă sperie nimic. Nici întunericul, Nici piedicile, Nici încercările, Pentru că ştiu Că totul face parte din Lucrarea TA.
Uşile par închise. Doar la o ferestruică E o frântură de lumină târzie. Lupta are tainele ei. Îngerii tac Nu vor să-mi şoptească finalul. Nu renunţ la luptă, Nu încă. Duc pietroiul până sus De acolo poate să cadă Doar la poalele muntelui. Joc rolul de Sisif O singură reprezentaţie. Ultima. Apoi voi fereca visul. În cufărul timpului.
Fiecare om cu care ne intersectăm are un rol în viața noastră. Uneori bun, alteori rău. Important e să ajungem la acel nivel în care să privim RĂUL care ni se face, ca pe un BINE, ca pe un imens cadou, prin intermediul căruia mai scăpăm de ceva păcate. Adică să ne gândim că PLATA de aici, ne face să trecem mult mai ușori, DINCOLO.
"Fiecare celulă posedă o memorie. Nu serveşte la nimic să jucaţi comedie în faţa altora arătându-vă oneşti, gentili, caritabili: ceea ce gândiţi, ceea ce simţiţi în forul vostru interior este ceea ce se înregistrează şi se transmite prin moştenire din generaţie în generaţie."